Sari la conținut

Arhitectura neobarocă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Palatul Justiției din München (Germania)
Opéra Garnier din Paris
Baia termală Széchenyi din Budapesta (Ungaria)
Primăria din Belfast (Irlanda de Nord), un exemplu de arhitectură barocă edwardiană

Neobaroc este un termenul care se referă la creațiile artistice cu elemente și un aspect baroc, dar nu aparțin temporal perioadei barocului (secolul al XVII-lea). Arhitectura neobarocă (sau Second Empire în Franța și Wilhelminism în Germania), e un stil arhitectural al secolului al XIX-lea târziu.[1] Elementele tradiției arhitecturale baroce au fost o parte esențială a curriculumului de la École des Beaux-Arts din Paris, școala preeminentă de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și sunt parte integrantă a arhitecturii Beaux-Arts pe care a generat-o.

Exemple notabile

[modificare | modificare sursă]

Există numeroase clădiri postmoderne construite într-un stil care s-ar putea numi „baroc” sau „neobaroc”, așa cum a fost caracterizată The Dancing House din Praga a arhitecților Vlado Milunić (ceh) și Frank Gehry (canadiano-american), care au descris-o ei înșiși ca fiind de factură a unui „nou baroc”. [2]

Arhitecți neobaroci

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Baroque/Baroque Revival”. Buffaloah.com. Accesat în . 
  2. ^ Architect recalls genesis of Dancing Building as coffee table book published - Radio Prague
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Neo-baroc