Sari la conținut

Arhitectura neobarocă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.
Palatul Justiției din München (Germania)
Opéra Garnier din Paris
Baia termală Széchenyi din Budapesta (Ungaria)
Primăria din Belfast (Irlanda de Nord), un exemplu de arhitectură barocă edwardiană

Neobaroc este un termenul care se referă la creațiile artistice cu elemente și un aspect baroc, dar nu aparțin temporal perioadei barocului (secolul al XVII-lea). Arhitectura neobarocă (sau Second Empire în Franța și Wilhelminism în Germania), e un stil arhitectural al secolului al XIX-lea târziu.[1] Elementele tradiției arhitecturale baroce au fost o parte esențială a curriculumului de la École des Beaux-Arts din Paris, școala preeminentă de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și sunt parte integrantă a arhitecturii Beaux-Arts pe care a generat-o.

Exemple notabile

Există numeroase clădiri postmoderne construite într-un stil care s-ar putea numi „baroc” sau „neobaroc”, așa cum a fost caracterizată The Dancing House din Praga a arhitecților Vlado Milunić (ceh) și Frank Gehry (canadiano-american), care au descris-o ei înșiși ca fiind de factură a unui „nou baroc”. [2]

Arhitecți neobaroci

Galerie

Vezi și

Referințe

  1. ^ „Baroque/Baroque Revival”. Buffaloah.com. Accesat în . 
  2. ^ Architect recalls genesis of Dancing Building as coffee table book published - Radio Prague
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Neo-baroc