Sari la conținut

Balduin al II-lea de Flandra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Balduin al II-lea de Flandra
Date personale
Născut863 d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani) Modificați la Wikidata
Gent, Comitatul Flandra Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSint-Pietersabdij[*][[Sint-Pietersabdij (building in Ghent, Belgium)|​]] ()
abbaye Saint-Bertin[*][[abbaye Saint-Bertin (abbey located in Pas-de-Calais, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiBalduin I de Flandra[1]
Judith de France[*][[Judith de France (queen consort of Wessex and countess of Flanders)|​]][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRaoul of Flanders[*][[Raoul of Flanders (Peerage person ID=106437)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuÆlfthryth, Countess of Flanders[*][[Ælfthryth, Countess of Flanders (Countess consort of Flanders (877-929))|​]] ()[1] Modificați la Wikidata
CopiiArnulf I de Flandra[1]
Adelolf de Boulogne[2]
Mathilde van Vlaanderen, Comtesse de St. Pol[*][[Mathilde van Vlaanderen, Comtesse de St. Pol (Peerage person ID=107232)|​]][2]
Ealswid of Flanders[*][[Ealswid of Flanders |​]]
Ermentrude of Flanders[*][[Ermentrude of Flanders |​]] Modificați la Wikidata
Ocupațieconte Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăCasa de Flandra[*]​
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Balduin al II-lea (n. cca. 865 – d. 10 septembrie 918), supranumit Calvus (cel Pleșuv) a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte.

Viața

[modificare | modificare sursă]

Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare.[3] În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică a regelui Alfred cel Mare al Wessexului.[4] Scopul imediat al acestei alianțe anglo-flamande era acela al sprijinirii lui Balduin în controlul asupra văii inferioare a râului Canche.[5]

Primii ani de domnie ai lui Balduin au fost marcați de o serie de raiduri devastatoare din partea vikingilor asupra Flandrei, într-o vreme în care doar puține teritoriile de la nord de Somme rămâneau nedevastate de aceștia.[6] Către 883, el a fost nevoit să se mențină la nord de zona mlăștinoasă a pagus flandransis care de atunci a devenit teritoriul cel mai asociat cu conții de Flandra.[6] Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de oficialii regali și ecleziastici.[7] Multe dintre aceste pământuri vor forma ulterior teritorii care să adăpostească instituțiile de guvernământ, miliția și curțile locale.[6]

În 888, regele francilor de vest Carol cel Gras a fost depus și au apărut mai multe candidaturi în vederea succesiunii sale.[8] Din poziția pe care o avea de nepot al lui Carol cel Pleșuv, fost rege al Franciei apusene și apoi împărat roman, Balduin ar fi putut candida pentru coroana Franciei apusene, însă nu a făcut-o.[7] În schimb, el s-a raliat altora în tentativa de a-l convinge pe regele din Francia răsăriteană, Arnulf de Carintia să preia și coroana Franciei apusene, lucru pe care Arnulf l-a refuzat.[8] În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege[9], care însă nu a sprijinit încercările lui Balduin de a obține controlul asupra abației St. Bertin. Cei doi au intrat în conflict, iar atunci când Odo l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu a reușit să îl supună.[8] Balduin și-a continuat expansiunea către sud și a obținut controlul asupra Artois, inclusiv asupra importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a fost trecută sub jurisdicția arhiepiscopului Fulc de Reims, Balduin a aranjat asasinarea aceluia, în 900.[5] Atunci când încercării sale de a-și extinde dominația la sud de râul Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să aranjeze și asasinarea acestuia.[5]

Balduin a murit la 10 septembrie 918[10] la Blandinberg (în apropiere de Gent) și a fost succedat de fiul său mai mare Arnulf I. Fiul mai mic, Adelolf a devenit primul conte de Boulogne.

Familia

[modificare | modificare sursă]

Căsătorit cu Aelfthryth, fiică a lui Alfred cel Mare,[3] Balduin a avut următorii urmași:

Blazonul conților de Flandra

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d Kindred Britain 
  2. ^ a b The Peerage 
  3. ^ a b c d e f Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II (Verlag von J. A. Stargardt, Marburg, Germany, 1984), Tafel 5
  4. ^ François Neveux, The Normans; The Conquests that Changed the Face of Europe (trad. Howard Curtis), Londra, Constable and Robinson, Ltd., 2008, p. 93.
  5. ^ a b c Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 236.
  6. ^ a b c David Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 17-18.
  7. ^ a b Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 235.
  8. ^ a b c David Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 19.
  9. ^ Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 237.
  10. ^ Philip Grierson, 'The Relations between England and Flanders before the Norman Conquest', Transactions of the Royal Historical Society, Vol. 23 (1941), p. 86.


Bibliografie suplimentară

[modificare | modificare sursă]


en:Baldwin II, Count of Flanders

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Balduin_al_II-lea_de_Flandra&oldid=16402033