Sari la conținut

Cetatea Gherla

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cetatea Gherla

Cetatea Gherla, în sec. XIX
Clădire
LocGherla
OrașGherla[1]  Modificați la WikidataGherla  Modificați la Wikidata
ȚarăRomânia
Actualii beneficiariGheorghe Martinuzzi
Coordonate47°02′10″N 23°54′28″E / 47.036036°N 23.907816°E ({{PAGENAME}})
Terminată1540
Echipa de proiectare
ArhitectDomenico da Bologna

Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi) a fost construită în 1540, la ordinul episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi, totodată cancelar și vistier la Curtea Regală maghiară. În clădire funcționează Penitenciarul Gherla.

Cetatea a fost înălțată pe malul drept al râului Someșul Mic, la o distanță de numai câțiva kilometri de ruinele castrului roman Secunda Pannoniorum și în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu.

Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând și accesul prin o serie de tuneluri subterane.[2] Drept materiale de construcție s-au folosit în principal pietere din ruinele cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară.

La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanță strategică, de aceea în 1706 a fost ștearsă din rândul cetăților de război. Cetatea a fost transformată inițial în cazarmă, fiind apoi abandonată și pusă la vânzare.[2]

Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (Carcer Magni Principatus Transilvaniae). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din județul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal.

Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, conform proiectului arhitecților bistrițeni Daniel Reschler și Johannes Reschler.

La 1 mai 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenție pentru minori, unde aceștia studiau și învățau diverse meserii.

În timpul regimului comunist închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deținuți de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranță.

De-a lungul timpului cetatea a purtat mai multe denumiri:[3]

  • 1540 - Novum castrum Balvanos vocatum
  • 1542 - Wy Balvanos
  • 1548 - Arcis Balwanyos
  • 1553 - Wyvár (Cetatea Nouă)
  • 1554 - Arx nostra Wyvár
  • 1558 - Vivaroz
  • 1599 - Zemos Ujvár
  • 1632 - Szamos Ujwár
  1. ^ Monuments database,  
  2. ^ a b Liviu Stoica et all, p. 20
  3. ^ Ioan Câmpean et all, p. 30
  • Ioan Câmpean, Damian Mircea Câmpean, Maria Câmpean, Mihai Meșter, Vasile Bunea, Maria Moldovan, Flavia Zegrean, Georgeta Drăgan Giurgean (). Gherla, pe treptele istoriei. Locuri, oameni, fapte. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință. ISBN 973-686-664-5. 
  • Scurtă descriere pe site-ul Administrației Penitenciarelor și a Penitenciarului Gherla, http://www.penitenciarulgherla.ro Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Repertoriul arheologic al județului Cluj, Cluj-Napoca, 1992.
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (). Castles & fortresses in Transylvania: Cluj County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-05364-7. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]