Dōgen
| Dogen | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | 文殊丸  |
| Născut | Koga(d), Prefectura Kyoto, Japonia |
| Decedat | (53 de ani) Kyoto, Japonia |
| Părinți | Minamoto no Michichika[*] Fujiwara no Ishi[*] |
| Religie | Sōtō[*] |
| Ocupație | călugăr budist[*] filozof profesor |
| Limbi vorbite | limba japoneză[1][2] |
| Activitate | |
| Alte nume | 高祖 |
| Profesor pentru | Koun Ejō[*] |
Modifică date / text  | |
Dōgen Kigen (道元希玄 Dōgen Kigen?), cunoscut de asemenea ca Dōgen Zenji (道元禅師?) și Eihei Dōgen (永平道元?), (n. 1200 - d. 1253) s-a născut într-o familie de nobili japonezi, fiind descendent (a noua generație) al împăratului Murakami. Moare la Kyoto, la 28 august. A fost discipolul lui Myōan Eisai.
Dogen Kigen este considerat a fi întemeietorul școlii Sōtō, al budismului Zen în Japonia și, de asemenea, unanim acceptat ca unul dintre cei mai valoroși filosofi pe care i-a avut Japonia. Făcând parte dintr-o una din ramurile influentei familii Minamoto, el fuge de acasă, la vârsta de 12 ani, la mănăstirea Enryaku-ji a școlii Tendai, situată pe Muntele Hiei. Nefiind satisfăcut de învățătura din mănăstire, și după ce a căutat timp de șase ani un maestru, îl va cunoaște în final, pe maestrul Myozen. Împreună cu acest învățat, Dogen a vizitat China, unde a stat timp de patru ani.
Reîntors în Japonia și-a dedicat restul vieții implantării elementelor religiei Sōtō Zen aici. Ceea ce diferenția școala Sōtō Zen de celelalte școli Zen a fost faptul că punea un mare accent pe practicarea meditației statice zazen, Dogen mergând până la a identifica această practică cu nirvana.
Principiile fundamentale ale Zen-ului Sōtō:
- practica este fără scop și fără obiect (mushotoku);
- abandonul corpului și al minții (shin jin datsu raku);
- practica în sine este satori (shusho ichinyo).
Dogen este autorul unor importante tratate care au fundamentat doctrina și practica Zenului si au pus bazele unei vieți monastice dedicate buddhismului autentic.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Diané Collinson și Robert Wilkinson, “Mic dicționar de filozofie orientală”, Editura Nemira, 1999 (colecția “Dicționarele Nemira”, coordonată de Dana Moroiu)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||||||||
