Maxim Mărturisitorul
Sfântul Maxim Mărturisitorul, 580-662, monah, mistic bizantin, autorul unor opere importante pentru teologia Bisericii răsăritene. Textele sale mistice au fost incluse în Filocalia. Tratează mai ales despre iubire ca şi concept creştin, dar are şi o importantă exegeză asupra unor autori cum ar fi Dionisie Areopagitul sau Grigore de Nazianz. Supranumele de Mărturisitorul provine din faptul că nu a cedat insistenţelor imperiale de a trece la Monotelism, în ciuda torturilor la care a fost supus.
Din punct de vedere filosofic, foloseşte un vocabular platonician, abordând şi subiecte de interes pentru istoria filosofiei, cum ar fi problema cunoaşterii, proleme ontologice, cosmologice şi antropologice. Evident, poziţia sa este una creştină.
Viaţa
Sf. Maxim Mărturisitorul s-a născut într-o familie nobilă, în apropierea Constantinopolului. Rămas orfan la vârsa de 9 ani, a fost încredinţat unei mănăstiri din Palestina. În 614 se retrage la o mănăstire din Chrysopolis, pe malul estic al Bosforului, iar după alţi 10 ani se mută în Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Cyzic. În 626 va pleca şi de aici. Se găseşte apoi mai mult timp în Cartagina, tot ca monah, unde, în anul 646 are o dispută cu viitorul şi fostul patriarh al Constantinopolului, Pyrrhus.
Devine principalul apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite.
La 649 apare la Roma, pregătind Sinodul condus de Papa Martin I, de condamnare a Monotelismului. În 653 este adus cu forţa la Constantinopol, împreună cu Papa, deoarece Împăratul susţinea Monotelismul, iar în 655 vor fi condamnaţi. Sf. Maxim e trimis în exil la Bizya, în Tracia. La 656, împăratul Constantin al II-lea îl aduce la Constantinopol şi încearcă să îl determine să treacă de partea Monoteliştilor, dar Maxim refuză. Este torturat şi trimis din nou în exil, la Terebesis, în Tracia.
În anul 662 este adus din nou la Constantinopol, cu noi persuasiuni de trecere la Monotelism. Refuză a doua oară, este torturat, împreună cu ucenicul său Anastasie, prin tăierea limbii şi a mâinii drepte.
Este aruncat din nou în exil, pe coasta orientală a Mării Negre. Acolo moare la vârsta de 82 de ani, epuizat de torturi dar fără să fi făcut nici o concesie de la Ortodoxie.
Opera
În perioada de la Cyzic a scris:
- Epistole adresate lui Ioan Cubicularul
- Cuvânt ascetic
- Capetele despre dragoste
- Cele 100 capete despre cunoaştere.
În perioada dintre 626-634 scrie a doua grupă de texte:
- Despre Diferite locuri cu multe şi adânci înţelesuri din Sfinţii Dionisie şi Grigore
- Explicare la Tatăl Nostru
- Cele 200 capete despre teologie şi iconomia întrupării
- Despre cunoaştere
- Quaestiones ad Thalasium
- Mystagogia
Gândirea
Scurtă prezentare
Concepţia Sfântului Maxim Mărturisitorul este marcată de scrierile Sf. Dionisie Areopagitul. Vocabularul platonician prezent în textele Sf. Maxim Mărturisitorul conferă acestora o valoare filosofică însemnată. Dacă aristotelismul poate fi urmărit lexical în Scolastica Apuseană şi conectat astfel la gândirea modernă, destinul platonismului în Evul Mediu interferă până la un moment dat cu opera gânditorilor bizantini. Recuperarea platonismului în Renaşterea Occidentală va avea loc şi prin intermediul unor minţi infuzate de platonismul oriental, cum va fi cazul lui Nicolaus Cusanus, inspirat cu siguranţă de textele lui Maxim Mărturisitorul.
Accentul care identifică gândirea sa este ideea conform căreia întregul Cosmos are un model liturgic şi fractalic: întregul este prezent în fiecare parte iar părţile nu alcătuiesc Unitatea prin simplă însumare.