Sari la conținut

Aristizza Romanescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aristizza Romanescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Craiova, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedată (63 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGrigore Manolescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
drama teacher[*][[drama teacher (educator who teaches one or more aspects of drama (e.g., theatre history, acting, directing))|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Aristizza Romanescu (n. , Craiova, Țara Românească – d. , Iași, România) a fost o renumită actriță română de scenă, profesoară de declamație la Conservatorul de Artă Dramatică din București.

Aristizza Romanescu (foto)

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

Fiică a actorilor Constantin Demetriad si Paulina Stavrescu, Aristizza Romanescu a debutat la vârsta de 18 ani, în 1872, la teatrul din Craiova, în trupa cunoscutului cupletist I.D. Ionescu. Aristizza Romanescu era verișoara primară cu celebra mezzo-soprana de faimă mondiala Elena Teodorini și nepoata actorilor Ion Vladicescu și Raluca Stavrescu.

Studii, carieră artistică

[modificare | modificare sursă]
Placă memorială, Rue Croix des Petit Champs, 4, Paris, 75001, sculptor Elena Surdu Stănescu.

A studiat ca bursieră la Paris, împreună cu actorul Grigore Manolescu, partenerul ei. Revenită în România, Aristizza Romanescu a jucat pe scena Teatrului Național din București și a celui din Iași, în piesele Ovidiu de Vasile Alecsandri, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă și Năpasta de I. L. Caragiale, Romeo și Julieta, Othello și Macbeth de W. Shakespeare, Tartuffe de Molière. Jocul ei s-a caracterizat printr-o plastică desăvârștă a mișcării, armonizată cu o voce cristalină și o dicție impecabilă. Mimica ei sugestivă exterioriza puternic emoțiile pe care sensibilitatea ei le trăia.

A jucat pe scena Teatrului Național din Iași și a fost remarcată de primul director al Teatrului Național din Capitală, scriitorul Ion Ghica, care i-a încredințat rolul principal din tragedia Roma învinsă, de A. Parodi, tradusă în versuri de I.L. Caragiale. Din 1877 a fost angajată la București de Societatea dramatică.

A fost profesoara unor mari actrițe: Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru.

A apărut în primul film românesc, Independența României, realizat între 1911 și 1912.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • ***, Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2006, vol VI, pag. 168

Articole biografice

[modificare | modificare sursă]