Sari la conținut

Liberul arbitru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Liberul arbitru al acțiunii implică în esență existența libertății alegerii acțiunii, ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală, simulată de o posibilă acțiune, căreia nu îi corespunde ceva efectiv.

În Biblie[modificare | modificare sursă]

Consensul savanților care studiază concepțiile de liber arbitru din lumea antică este că în mod explicit Biblia nu spune nimic despre liber arbitru.[1][2][3]

Augustin[modificare | modificare sursă]

Filozofia creștină vede divinitatea ca forță creatoare a lumii și a omului. Omul, ca ființă creată, nu are posibilitatea de a-și modifica intenționat și rapid persoana, ea se schimbă lent în mii de ani de evoluție istorică. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu, beneficiind de completa libertate divină a schimbării lui. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea răului.

Pentru a nu renunța la ideea de perfecțiune a creativității divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile de acțiune-schimbare care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor conștiente dar greșite ale omului, incapabil să le predetermine consecințele.

Termenul de „liber arbitru” a fost introdus în creștinism de Tertulian (secolul II d.Hr.), acesta nefiind un termen biblic, ci bazat pe stoicism.[4]

Maniheii se bazau pe epistolele pauline, susținând dualismul și determinismul.[5] Pentru a se putea opune lor cu succes, Augustin a proclamat liberul arbitru (Augustin contra Fortunatus).[5]

Pelagius considera că mântuirea este obținută pe drept, pe merit personal, prin liber arbitru (dar în cadrul creștinismului).[6] Augustin i-a răspuns lui Pelagius prin introducerea conceptului de păcat originar, susținând că voința omenească este complet incapabilă să obțină mântuirea, datorită vicierii ei cu acest păcat originar.[6] Pentru Augustin, nimeni nu merită să fie mântuit, mântuirea fiind un dar nemeritat oferit de Dumnezeu (doctrina harului).[6]

Pelagius considera că harul divin se reduce la a cunoaște (a comunica oamenilor) dogmele corecte și morala corectă, restul trebuind obținut prin efort propriu.[7]

În iudaismul contemporan[modificare | modificare sursă]

Conform lui Albert Einstein, evreii cred în liber arbitru, dar el, fiind determinist, nu împărtășea această credință, considerându-se un fel de ne-evreu din acest motiv.[8]

În filosofia moral-politică[modificare | modificare sursă]

Etica studiază probleme ca:

  • determinism contra liber arbitru: conform determiniștilor, liberul arbitru este negat sau cel puțin redefinit;[9]
  • compatibilism contra incompatibilism: viziuni diferite dacă determinismul și liberul arbitru sunt compatibile sau nu;[9]
  • permite fizica modernă liberul arbitru?[9]
  • dovedește indeterminismul existența liberului arbitru?[9]
  • permit neuroștiințele liberul arbitru?[9]
  • ce consecințe etice și penologice are a admite că nu există liber arbitru?[9]
  • dacă este adevărat că nu există liber arbitru, ar trebui să ascundem acest adevăr publicului larg?[9]
  • impactul bolilor mentale asupra responsabilității morale și penale.[9]

Spinoza era determinist și nega existența liberului arbitru,[10] dar a oferit o apărare limitată a libertății de conștiință și libertății cuvântului, a redat favorabil democrația, dar a gândit pe larg cum fiecare regim politic poate maximiza libertatea și binele obștesc.[11] Spinoza era adeptul monarhiei, pe care o considera opusă teocrației.[11] „Spinoza distingea între liber arbitru, care e o iluzie, și libertate, care e ceva care poate fi obținut real.”[10]

Einstein afirma: „Cred ca Schopenhauer: putem face ce voim, dar putem voi doar ce trebuie să voim.”[12] El declara: „Practic, sunt, totuși, obligat să acționez ca și cum ar exista libertatea voinței. Dacă vreau să trăiesc într-o comunitate civilizată, trebuie să mă comport ca și cum omul ar fi o ființă responsabilă.”[13]

În mod obișnuit, Compatibilistul va spune: chiar dacă toate acțiunile noastre sunt determinate de demult, mai există o distincție importantă de făcut între acțiunile de lungă durată care sunt libere și acțiunile de lungă determinare care nu sunt libere. Iar o tehnică compatibilistă favorită pentru motivarea acestei distincții este aceea de a sublinia că, în chestiunile obișnuite ale vieții (în afara „sălii de filosofie”, adică), factorii pe care îi luăm în considerare pentru a judeca dacă o acțiune este făcută în mod liber nu au nimic de a face cu dacă determinismul este adevărat. În schimb, subliniază Compatibilistul, acordăm atenție dacă agentul în cauză este neconstrâns și este capabil să-și miște corpul în moduri normale, fără a fi supus unor puteri ciudate precum hipnoza sau controlul minții.[14]

— Carroll & Markosian 2010.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Frede, Michael (). „7. An Early Christian View on a Free Will: Origen”. În Long, A.A. A Free Will: Origins of the Notion in Ancient Thought (PDF). Berkeley: University of California Press. p. unpaginated. ISBN 978-0-520-26848-7. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Linjamaa, Paul (). The Ethics of The Tripartite Tractate (NHC I, 5): A Study of Determinism and Early Christian Philosophy of Ethics. BRILL. p. unpaginated. doi:10.1163/9789004407763_005. ISBN 978-90-04-40775-6. The notion of free will is not discussed explicitly in the New and Old Testament. Nor are the technical terms used associated with the discourse on free will. 
  3. ^ Karamanolis, George (). The Philosophy of Early Christianity. Ancient Philosophies. 4. Taylor & Francis. p. unpaginated. ISBN 978-0-429-62823-8. Accesat în . Scripture not only lacks a discussion of all the important issues in this area but also lacks the relevant terminology, which early Christians employ in their writings. 
  4. ^ McGrath, Alister E. (). Christian Theology: An Introduction. Wiley. p. 351. ISBN 978-1-4443-9770-3. Accesat în . 
  5. ^ a b BeDuhn, Jason David (). Yates, Jonathan; Dupont, Anthony, ed. The Bible in Christian North Africa: Part I: Commencement to the Confessiones of Augustine (ca. 180 to 400 CE). Handbooks of the Bible and Its Reception (HBR). De Gruyter. p. 279. ISBN 978-1-61451-649-1. Accesat în . 
  6. ^ a b c McGrath 2011, p. 19.
  7. ^ McGrath, Alister E. (). Christian Theology: An Introduction. Wiley. p. 333. ISBN 978-1-118-86957-4. Accesat în . 
  8. ^ Einstein, Albert; Calaprice, Alice; Dyson, Freeman (). The Ultimate Quotable Einstein (în engleză). Princeton University Press. p. 205. ISBN 978-0-691-20729-2. Accesat în . I am a determinist. As such, I do not believe in free will. The Jews believe in free will. They believe that man shapes his own life. I reject that doctrine philosophically. In that respect I am not a Jew. 
  9. ^ a b c d e f g h Nichols, Shaun (2008) Great Philosophical Debates: Free Will and Determinism, The Great Courses, The Teaching Company.
  10. ^ a b Kluz, Christopher. „Spinoza on Free Will and Freedom”. Internet Encyclopedia of Philosophy. ISSN 2161-0002. Accesat în . 
  11. ^ a b Steinberg, Justin () [21 aprilie 2008]. „Spinoza's Political Philosophy”. Stanford Encyclopedia of Philosophy. ISSN 1095-5054. Accesat în . 
  12. ^ Dennett, Daniel C.; Caruso, Gregg D. (). Just Deserts: Debating Free Will. Polity Press. p. unpaginated. ISBN 978-1-5095-4577-3. Accesat în . I believe with Schopenhauer: We can do what we wish, but we can only wish what we must. 
  13. ^ Viereck, George Sylvester (). Glimpses of the Great. Duckworth. p. 368. Accesat în . Practically, I am, nevertheless, compelled to act is if freedom of the will existed. If I wish to live in a civilized community, I must act as if man is a responsible being.  apud Popova, Maria (). „Einstein on Free Will and the Power of the Imagination”. The Marginalian. Accesat în . 
  14. ^ Carroll, John W.; Markosian, Ned (). „3.5. Compatibilism”. An Introduction to Metaphysics. Cambridge, UK ; New York: Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-82629-7. OCLC 491886038. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Liberul_arbitru&oldid=16356050