Sari la conținut

Lucia Mureșan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucia Mureșan

Lucia Mureșan la începutul anilor 1980.
Date personale
Născută31 ianuarie 1938
România municipiul Cluj
Decedată (72 de ani)
România municipiul Cluj
Căsătorită cuIon Miclea
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesoară universitară[*]
actriță de teatru[*]
actriță de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1958–2005

Lucia Mureșan (n. 31 ianuarie 1938, Cluj – d. 12 iulie 2010, Cluj) a fost o actriță română de teatru și film. A jucat și în producții de teatru televizat și radiofonic. A lecturat timp de mulți ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de Televiziunea Română.

Originea și studiile

[modificare | modificare sursă]

Actrița a fost descendenta unei familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului.

Lucia Mureșan a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1958, la secția Arta actorului,[1] sub îndrumarea Irinei Răchițeanu.[2] A fost repartizată împreună cu întreaga promoție la Piatra Neamț.[3]

Teza de doctorat a Luciei Mureșan se intitulează Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice – orice glas ascultă glas.[2]

Cariera actoricească

[modificare | modificare sursă]

În 1958 a revenit la Cluj.[3] Aici și-a făcut debutul ca actriță în același an, interpretând la Teatrul Național din oraș rolul Domnica Radu din Secunda '58 de Dorel Dorian. Pe această scenă a mai jucat rolurile Ofelia din Hamlet de William Shakespeare și Ondine din piesa cu același nume de Jean Giraudoux. În 1965 intră în echipa Teatrului „Constantin Nottara” din București;[4] trupa de aici, alcătuită de către directorul Horia Lovinescu (pus în funcție cu doar un an în urmă[5]), îi mai cuprindea pe tinerii actori Anda Caropol, Emil Hossu, Gilda Marinescu și Alexandru Repan.[2]

Dintre montările de teatru în care a fost distribuită Lucia Mureșan, de un succes deosebit s-a bucurat comedia Micul infern de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mihai Berechet. Spectacolul a fost prezentat în nouăsprezece stagiuni, însumând aproape șapte sute de reprezentații. Din distribuție mai făceau parte: George Alexandru, Ion Dichiseanu, Emilia Dobrin, Silvia Dumitrescu-Timică, Dorin Moga, Ștefan Radof și Ion Siminie.[6]

Cariera actriței a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice.[3] În film a jucat cu precădere roluri secundare.[2] Acestora se adaugă activitatea ca realizator de emisiuni radiofonice și televizate, domeniu în care a debutat în 1958;[1] în acest sens, sunt binecunoscute aparițiile Luciei Mureșan în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de postul public din România, unde actrița lectura texte ale documentarelor prezentate.[2]

În învățământ

[modificare | modificare sursă]

Și-a început activitatea didactică în 1963, susținând cursuri de Arta și tehnica vorbirii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Continuă să predea în această instituție până în 1992, când se transferă la Universitatea Hyperion din București, unde prezintă cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” și „Analiza procesului scenic”. Din 1996 până în 2002 activează în Universitatea Ecologică din București, care îi oferă în anul 1997 funcția de decan al Facultății de Arte.[1] În 2002, a devenit profesor și decan al Facultății de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din capitală.[3]

Într-un articol publicat în 1982 la revista Teatrul, criticul de teatru Maria Marin aprecia la jocul actoricesc al Luciei Mureșan „calitățile de ingenuă dramatică, un stil de interpretare ale cărei finețe și transparență se întemeiază pe refuzul oricărei dulcegării”, concluzionând: „Știind să valorifice scenic experiența dobândită cu fiecare rol, Lucia Mureșan dispune astăzi de mijloace de caracterizare suple și rafinate; personajele ei, în aparență de o feminitate fragilă, surprind uneori prin încordarea voinței, prin gestul ferm, prin strălucirea rece a lucidității.[4]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

Actrița a fost căsătorită din 1960 cu fotograful Ion Miclea (1931–2000), cunoscut pentru obținerea unor importante premii internaționale, dar și pentru ocupația de fotograf personal al liderului politic comunist Nicolae Ceaușescu.[3][7]

A fost înmormântată în data de 14 iulie 2010 în Cimitirul Central din Cluj după ritualul greco-catolic.[1][8]

Lucia Mureșan a fost numită cetățean de onoare al orașului Sebeș în anul 2002.[3]

Spectacole de teatru

[modificare | modificare sursă]

Teatrul Național din Cluj

[modificare | modificare sursă]

Teatrul „Constantin Nottara“ din București

[modificare | modificare sursă]

Teatrul Național București „Ion Luca Caragiale“

[modificare | modificare sursă]

Teatrul Național Radiofonic

[modificare | modificare sursă]

Teatrul Național de Televiziune

[modificare | modificare sursă]
  • Troienele de Euripide (1967) – Corifeea
  • Micul infern de Mircea Ștefănescu – Viorica Vernescu
  • Marin, Maria. „Viitorul rol. Lucia Mureșan”, articol publicat în revista Teatrul, nr. 2/1982, pag. 58.
  1. ^ a b c d „Regrete pentru doamna Lucia Mureșan”, articol publicat pe site-ul ArtActMagazine.ro
  2. ^ a b c d e „Actrița Lucia Mureșan a încetat din viață”, articol publicat pe site-ul ziarului Cotidianul (12 iulie 2010)
  3. ^ a b c d e f „S-a stins una dintre vocile emisiunii «Teleenciclopedia»” Arhivat în , la Wayback Machine., articol publicat pe site-ul cotidianului Jurnalul Național (12 iulie 2010)
  4. ^ a b Marin, art. cit.
  5. ^ „Istoric”[nefuncțională] a site-ului Teatrului „Constantin Nottara”
  6. ^ Rădulescu, Raluca și Ionescu, Anca. Comment ça va?[nefuncțională], emisiune difuzată de postul Radio România Cultural (18 septembrie 2007)
  7. ^ en „Obituaries – Ion Miclea; Romanian photographer, author”, articol publicat pe site-ul cotidianului Los Angeles Times (27 martie 2000)
  8. ^ „Actrița Lucia Mureșan a fost condusă pe ultimul drum” Arhivat în , la Wayback Machine., articol publicat pe site-ul ziarului Libertatea (14 iulie 2010)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]