Sari la conținut

plată

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) plata.

Pronunție

  • AFI: /'pla.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plată plăți
Articulat plata plățile
Genitiv-Dativ plății plăților
Vocativ plată plăților
  1. faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare.
  2. sistem, mod după care se plătește.
  3. sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc.
  4. răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită
  • A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place
  • A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace


Traduceri

Referințe