Sâta a-o contegnûo

Cappélla Sistinn-a: diferénse tra e verscioìn

Da Wikipedia
Contegnûo scasòu Contegnûo azónto
Xqbot (discusción | contribûti)
m Bot: Modifico: la:Sacellum Sixtinum; modifiche estetiche
Mjbmrbot (discusción | contribûti)
m r2.7.1) (Bot: Aggiungo: vi:Nhà nguyện Sistina
Lìnia 92: Lìnia 92:
[[tr:Sistine Şapeli]]
[[tr:Sistine Şapeli]]
[[uk:Сикстинська капела]]
[[uk:Сикстинська капела]]
[[vi:Nhà nguyện Sistina]]
[[zh:西斯廷小堂]]
[[zh:西斯廷小堂]]

Versción de 11:22, 20 dex 2010

A Cappélla Sistinn-a de Rumma a l'è ün di ciü famusi tesóri d'ärte d'a Çitè d'u Vatican, custrìa intr'a u 1475 e u 1483, ai témpi de Pappa Sistu IV della Rovere, d'unde a piggia u numme. Da u mêximu puntéfice a piggia numme inn-a segunda Cappélla Sistinn-a ch'a se tröva vexìn a-a Catedräle de Sann-a , mausuléu d'i vegi d'u Pappa.

Descrisiùn

A l'è cunusciüa in tüttu u mundu za che s'i ghe fan i Cunclävi e ätre çerimógne uffisiäli, inclüse çerte incurunn-asiùi papäli, e za ch'a l'è staeta decurò da Michel'Angiou Buonarroti. A se tröva insce a dèstra d'a Baxilica de San Pé , doppu a Scäa Régia, e in prinçipiu a servîva cumme Cappélla Palatinn-a drentu a-a vegia furtéssa vaticann-a.

A Cappélla a l'è de furma retanguläre e a mesüa 40,93 metri de lünghéssa pe' 13,41 de larghéssa (e dimensciùi d'u Tempiu de Salumùn, cuscì cumm'i sun scrîte in t'u Vegiu Testamentu ). L'artessa a l'è de 20,70 métri e u tèitu furmòu da inn-a vórta a butte rebasciä cun vórte piccinn-e lateräli tütte in faccia a e sö duzze finestre ch'i dan lüxe a l'ambiénte. U pavimentu (XV seculu) u l'è faetu da tarscie pulicrume de märmu.

Inn-a transenna de märmu de Mino da Fiesole, Andrea Bregno e Giovanni Dalmata a dividde a cappélla in due pärte; quella ciü lärga, cun l'âtä, a l'è pe' e çerimógne religiûse e pe' ätri üsi clericäli; quella ciü piccinn-a a l'è pe' i fedéli. A cançellä de passaggiu a l'aea in origine de fêru placcö d'óu e in pusisiùn ciü centräle; a l'è pói staeta spustä versu a pärte d´i fedeli pe garantì ciü tantu spassiu au Pappa. D´i maeximi artisti u l´è u Cantoria, saiéva a di´ u spassiu riservö au córu. E u l´è staetu propriu pappa Sistu IV a creä nu tantu doppu a sö elesiùn (9 agustu 1471), in Cullegiu d´i Cappellaen Cantûri, primu nücleu de quella ch´a saià a Cappélla Müxicäle Puntificia Sistinn-a.

Méntre i avêgnan e çerimognie impurtanti, e miagge lateräli sun cuverte da inn-a rîga de arazzi (faeti da u Raffaellu), ch´i mùstran avegniménti d´i Vangeli e d´i atti d´i Apostuli.

I ciaen architettónici i sun ópera de Bacciu Puntélli e i trâvaggi de custrusiùn i sun staeti survavixiunae da Giuanìn d´i Dûsci tra u 1473 e u 1484, ai urdini de Sistu IV.

A primma méssa a l´è staeta çelebrä in t´a Cappélla Sistinn-a u 9 de agustu d´u 1483, cumme çerimognia pe cunsegrä, e dedicäghela, l´Asunçiùn d´a Vèrgine Maria.

E pittüe insc´e-e miagge i sun staeti faeti da u Pe´ Perugìn, Sciandru Buttexelli, Dumenegu Ghirlandö, Coximu Rosselli, Luca Signorelli e dai sö rispettivi laburatóri, dunde i se trûvävan u Pinturicchiu, Piero de Coximu e Bartulumae d´a Gatta.

I sugètti d´e pittüe l´aean religiusi / stórici, selesiunae e divisi segundu l´idéa mediêväle de partisiùn d´a stória d´u Mundu in trei perìudi: primma d´i dexe Cumandamenti, intra Mosè e a nascita d´u Cristu, e pói l´éra Cristianna. I märcan a cuntinuitae intra u pattu antîgu e u növu pattu, o a transisiùn da e léggi de Mosè a-a religiùn cristiann-a.

Michel´Angiou Buonarroti u l´è incarigou da u Pappa Giulio II della Rovere, in t´u 1508, de redipinze u suffittu, che in prinçippiu u musträva stélle durae insce in cielu blö, ópera de Piermatteo da Amelia; u trâvaggiu u vegne finìu intra u 1508 e u 1 de nuvembre du 1512. Michel´Angiou u dipinze u Giudisiu Üniversäle, surva a l´âtä, tra u 1535 e u 1541; trâvaggiu cumisciunou da Pappa Paulu III Farneise.

Pe purèi rivä au sufittu, Michel´Angiou u l´äva besögnu de qarcosa dunde rêzise; a primma idéa a l´è staeta d´u Bramante, ch´u se inzaegna de custruìghe inn-a imparcatüa speciäle, suspèisa pe l´äia pe´ via de çerte çimme. Ma Michel´Angiou u suspetta che sta sulussiùn a l´aviaeva lasciou di gärbu in t´u sufittu, inn-a vótta finiu u trâvaggiu, e cuscì u se custruìsce inn-a impärcatüa da lé, inn-a semplice ciassöa de légnu insce sustêgni tiae da gärbi int´e miagge, int´a pärte äta vexin a e finestre.

U primmu straetu de géssu peró u muffìsce perché u l´è troppu süppu. Michel´Angiou u déve cuscì levälu e recummençä daccappu, ma u pröva inn-a növa mesc-ciüa, ciamä intónacu, creä da ün di sö bóccia, Jacupu l'Indacu. Sta mesc-ciüa nu sûlu a l´a resitìu a-a muffa, ma a l´è ascì inträ in t´a tradisiùn custrutîve italiann-e (e ancun inchö a se dövia).

Michel´Angiou u riçeive l´incàregu de dipinze sulu duzze figüe, i apóstuli, ma quande u trâvaggiu u l´è finìu ghe ne sun ciü de 3.000. I bussetti sun in ducümentu ben pressiusu e cuiusu. Michel´Angiou u dövia mudélli maschili, anche pe-e dónne, scicumme e mudélle i l´aean ciü raeae e custuse.

U Giudisiu Üniversäle u l´è stêtu in t´u mêsu de inn-a dispüta pesante intra u Cardinäle Carafa e Michel´Angiou: l'artista u l´è accüsö de immuralitae e oscenitae intulerabile perché u dipinze de figüe nüe, cun i genitäli in mustra, drent´a-a ciü impurtante gexia d´a Cristianitae, e cuscì inn-a campagna de censüa (cunusciüa cumme "Campagna d´e föggie de figu") a vegne organizä da u Carafa e da M. Sernini (ambasciature de Mantua) pe´ levä i afréschi. Quande u Mêstru de Çerimogne d´u Pappa, Biägiu da Cesena, u fa inn-a denunsia d´u trâvaggiu fêtu, dixendu ch´u l´è ciü adattu a in bagnu termäle che ainn-a capélla, Michel´Angiou u disségna i trêti de Biägiu in t´a figüa de Minósse, giüdice de l´Infèrnu. U se cunta che quande Biägiu u s´è lamentö cun u Pappa, u puntefice u gh´agge rispóstu che a sö jurisdissiùn a nu se purèiva aplicö a l´infèrnu, e cuscì u ritrêtu u n´è restö.

In cuincidensa cun a mórte de Michel´Angiou, i fan sübitu inn-a légge per crûvì i genitäli ("Pictura in Cappella Ap.ca coopriantur"). Cuscì Daniéle da Vulterra, in bóccia de Michel´Angiou che doppu stu trâvaggiu u rèstià " U Braghettùn ", u crôve i genitäli de figüe cun inn-a spécie de perizóma mantegnindu pàigiu u cumplessu d´i córpi. Quande l'ópera a l´è restaurä, in t´u 1993, i restauratùi i scéglian de nu levä i perizómi de Daniele; cumunque, inn-a cópia fedele e sensa censüe dell'originäle, de Marcellu Venüsti, a l´è inchö a Napuli au Müseu de Capudemunte. A cappélla a l´è staeta restaurä da u 1981 a u 1994.

I afréschi

Lista d´i afréschi d´a Cappélla Sistinn-a:

Citasiuìn

Zorzu Vasäri (insc´e i afréschi de Michel´Angiou):

S´ópera a l´è stêta pe´n davèi `na lanterna d´a nóstra ärte, e a l´a purto´ sci gran benefissiu e illüminasiùn a l'ärte d'a pittüa che u l'è staetu suffiçente a illüminä u mundu che pe' diversi séculi u l'aea restou in te l'oscüritae. E, a di' a veitae, chiunque u segge in pittu u nu l'a ciü besognu de preoccuparsi nel vedere innovazioni e invenzioni, nuovi modi di dipingere le pose, i vestiti sulle figure, e vari dettagli che ispirino un timore reverenziale, perché Michelangelo diede a quest'opera tutta la perfezione che può essere data a tali dettagli.

Goethe:

Sensa avèi vistu a Cappélla Sistinn-a u nu l´è puscibile furmä in´idéa apressàbile de cusse in ómmu u seggie in graddu de ótégnì.