Insulele Feroe
Format:Cutie ţări Insulele Feroe (sau Insulele Faroe, în feroeză: Føroyar, însemnând "Insulele Oilor", daneză: Færøerne) sunt un grup de insule în partea nordică a Oceanului Atlantic, între Scoţia, Norvegia şi Islanda. Sunt o regiune autonomă a Regatului Danemarcei din 1948 şi, de-a lungul anilor, au preluat controlul asupra majorităţii problemelor de stat, exceptând apărarea (nu deţin o armată proprie organizată, care rămâne responsabilitatea Danemarcei, cu excepţia unei mici poliţii şi a Pazei de Coastă) şi relaţiile externe.
Numele de Feroe este dat şi unei regiuni maritime britanice. Au legături tradiţionale puternice cu Islanda, Shetland, Insulele Orkney, Insulele Hebride Exterioare şi Groenlanda. Arhipelagul a fost despărţit de Norvegia în 1815. Insulele au proprii reprezentanţi în cadrul Consiliului Nordic.
Istorie
Istoria timpurie a Insulelor Feroe este foarte clară. Conform Færeyinga Saga, emigranţii care au părăsit Norvegia pentru a scăpa de tirania lui Harald I al Norvegiei, au sosit pe insule în jurul începutului secolului IX. În secolul XI, Sigmund, a cărui familie înflorise în insulele sudice, dar care fusese aproape exterminată de invadatorii din insulele nordice, a fost trimis din Norvegia, de unde scăpase, să pună insulele sub puterea lui Olaf Tryggvason, regele Norvegiei. El a introdus creştinismul şi, deşi a fost ucis ulterior, supremaţia norvegiană s-a menţinut. Controlul norvegian asupra insulelor continuat până în 1380, când Norvegia a intrat într-o uniune cu Danemarca, care, gradat, a evoluat într-o dublă monarhie Danemarca–Norvegia. Reforma a atins Insulele Feroe în 1538. Când Norvegia a fost despărţită de Danemarca prin Tratatul de la Kiel în 1814, Danemarca a reţinut posesia Insulelor Feroe.
Monopolul comercial peste Insulele Feroe a fost abolit în 1856. De atunci, ţara s-a dezvoltat înspre o naţiune de pescari moderni, cu propria sa flotă. Trezirea naţională din 1888 s-a bazat întâi pe lupta pentru limba feroeză, dar după 1906 a avut o orientare mai mult politică, după fondarea partidelor politice ale Insulelor Feroe.
Pe 12 aprilie 1940, Insulele Feroe au fost ocupate de trupele britanice, după invazia Danemarcei de către Germania Nazistă. Această acţiune a fost luată pentru a preveni o posibilă ocupare germană a insulelor, care ar fi avut consecinţe foarte grave în cursul Bătăliei Atlanticului. În 1942–43, inginerii regali britanici au construit singurul aeroport din Insulele Feroe, Aeroportul Vagar. Controlul asupra insulelor a fost înapoiat Danemarcei după război, dar în 1948 a fost implememntat un regim de legi care asigurau un grad mare de autonomie locală. Insulele Feroe au refuzat să se alăture Danemarcei în intrarea în Comunitatea Europeană (acum Uniunea Europeană) în 1973. Insulele au avut dificultăţi economice considerabile după prăbuşirea industriei pescuitului în anii 1990, dar de atunci s-au făcut eforturi pentru diversificarea economiei. Suportul crescut pentru independenţă este acum obiectivul guvernului.
Populaţie
Majoritatea populaţiei este de origine scandinavă.
Feroeza este vorbită în toată ţara şi majoritatea persoanelor vorbesc şi daneza. Mulţi dintre feroezi vorbesc fluent şi în engleză, în special cei din marile oraşe şi tinerii, care învaţă engleza la şcoală.
Populaţia feroeză este împrăştiată pe o mare parte din ţară şi doar în ultimele decenii cunoaşte un grad de urbanizare crescut. Industrializarea ţării a fost descentralizată şi astfel s-a menţinut o cultură rurală vie. Fără doar şi poate, acele sate care nu au acces la mare sunt cele care au pierdut dezvoltarea de la agricultură la pescuit, iar în majoritatea zonelor agrare periferice mai sunt puţini tineri rămaşi. Astfel de zone sunt, de exemplu, Fugloy, Svínoy, Mykines, Skúvoy şi Dímun, acestea având conexiuni proaste cu restul ţării, neputându-se ajunge la ele din cauza vremii neprielnice de foarte multe ori. În deceniile trecute, structura socială bazată pe sat a fost pusă sub presiune şi în locul lor s-au ridicat „centre“ care sunt capabile să deservească cererea de la periferie. Asta înseamnă că magazinele şi serviciile sunt acum relocate din sate în noile centre.
Demografie
Primii locuitori ai Insulelor Feroe, călugării irlandezi, trăiau sub formă de mici grupuri de pustnici, deci un număr considerabil de locuitori a provenit din achiziţia de pământ de la vikingi, care singuri erau în jur de 4000 de persoane stabilite aici şi până în secolul XVIII populaţia nu a depăşit pragul de 5000 de locuitori. În jurul anilor 1349/50 au murit circa jumătate din populaţie din cauza ciumei. Un alt val de imigranţi scandinavieni ar putea să refacă dispariţia gradată a populaţiei. Doar cu urgentarea deschiderii pescăriei (şi odată cu ea a independenţei agriculturii dificile) şi progresul în sănătatea publică s-a putut observa o creştere rapidă a populaţiei. De la sfârşitul secolului XVIII, pe parcursul a 200 de ani, populaţia s-a înzecit. La începutului anilor 1990 s-a ajuns din nou la o emigrare în masă, dar în anii următori s-a revenit la o migraţie normală.
| An | Număr de locuitori |
|---|---|
| 1327 | cca. 4.000 |
| 1350 | cca. 2.000 |
| 1769 | 4.773 |
| 1801 | 5.255 |
| 1834 | 6.928 |
| 1840 | 7.314 |
| 1845 | 7.782 |
| 1850 | 8.137 |
| 1855 | 8.651 |
| 1880 | 11.220 |
| 1900 | 15.230 |
| 1911 | cca. 18.800 |
| 1925 | 22.835 |
| 1950 | 31.781 |
| 1970 | cca. 38.000 |
| 1975 | 40.441 |
| 1985 | 45.749 |
| 31 decembrie 1989 | 47.787 |
| 31 decembrie 1995 | 43.358 |
| 31 decembrie 1996 | 43.784 |
| 31 decembrie 1997 | 44.262 |
| 31 decembrie 1998 | 44.817 |
| 31 decembrie 1999 | 45.409 |
| 31 decembrie 2000 | 46.196 |
| 31 decembrie 2001 | 46.996 |
| 31 decembrie 2002 | 47.704 |
| 31 decembrie 2003 | 48.214 |
| 1 decembrie 2004 | 48.353 |
Geografie
Insulele Feroe sunt de fapt un grup format din 18 insule, pe coasta Europei de nord, între Marea Norvegiei şi nordul Oceanului Atlantic, cam la jumătatea distanţei dintre Islanda şi Norvegia. Coordonatele sale sunt , au o suprafaţă de 1395,74 km² şi nu includ lacuri sau râuri majore. Arhipelagul nu are nici o graniţă de uscat cu vreo altă ţară.
Insulele Feroe au de la Enniberg, în nord, până în Akraberg, în sud, 113 km lungime şi din Mykineshólmur, în vest, până în Fugloy, în est, 75 km lăţime. Coasta crestată, care în mare parte este faleză, se întinde peste 1289 km. Singura insulă care este nelocuită este Lítla Dímun. Insulele sunt stâncoase, având câteva vârfuri joase. Înălţimea medie a arhipelagului este de 300 metri deasupra mării. Dacă atmosfera este senină, se poate privi de jur împrejur întreg arhipelagul, de pe vârful celui mai înalt munte, Slættaratindur, de la 882 m deasupra nivelului mării. Prin Capul Enniberg, Insulele Feroe posedă cea mai înaltă stâncă din lume (754 m), care iese la un unghi drept din mare. Pe uscat mai există câteva vârfuri mai înalte, dar acestea nu sunt verticale.
Nici un punct din Insulele Feroe nu se află la o depărtare mai mare de 5 km de mare. Aproape toate locurile din insule se află la protecţia porturilor naturale din fiorduri şi golfuri. Aceste fiorduri pecetluiesc soarta balenei pilot cu înotătoare lungi, ele fiind vânate aici. În văi şi pe platouri terenul este de obicei mlăştinos, iar pământul este străbătut de mai multe pâraie, mai mici sau mai mari, care formează uneori cascade sau se varsă direct în mare.
Regiuni
Insulele Feroe sunt divizate în 34 de municipalităţi. Acestea sunt împărţite pe şase regiuni geografice. Ele sunt identice cu aşa-numitele sýslur-i, dar care nu reprezintă corpuri politice, fiind marcate astăzi doar de circumscripţiile de poliţie, fiecare din ele condusă de un Sýslumaður drept comandant.
- Norðoya sýsla: Peisajul cel mai dispersat şi majoritatea celor mai înalţi munţi se regăsesc pe cele şase insule nordice din nord-estul arhipelagului. Ele sunt: Kalsoy, Kunoy, Borðoy, Viðoy, Svínoy şi Fugloy, complet în estul Insulelor Feroe. Metropola insulelor nordice Klaksvík din Borðoy este al doilea oraş ca mărime şi cel mai important oraş din industria pescuitului. Viðareiði din Viðoy este cel mai nordic oraş, aflat în mijlocul unui peisaj unic.
- Eysturoyar sýsla: La vestul insulelor din nord se află Eysturoy, a doua insulă ca mărime a arhipelagului. Împreună cu Streymoy formează centrul Insulelor Feroe. Co-urbanismul din Runavík este cea mai mare aşezare urbană, urmată de Fuglafjørður. Pentru atracţiile sale turistice cele mai cunsocute zone sunt Eiði şi Gjógv.
- Streymoyar sýsla: Cea mai mare insulă, Streymoy, este cea care are numărul de locuitori cel mai mare, şi cuprinde capitala Tórshavn ca centru administrativ şi cultural şi cel mai important port maritim din ţară. Oraşul Vestmanna de pe coasta de vest a insulei este faimos pentru impozantele stânci (Vestmannabjørgini) din partea sa nordică. Saksun şi Tjørnuvík din nord sunt puncte de atracţie, ca şi Kirkjubøur din sud. Tot aparţinând acestei regiuni sunt şi insulele Nólsoy din est şi Hestur şi Koltur din vest.
- Vága sýsla: La vest de Streymoy se găseşte insula Vágar, pe care se află singurul aeroport, iar în largul din vest, pe insula Mykines, se află paradisul păsărilor.
- Sandoyar sýsla: La sud de Streymoy se află Sandoy, care şi-a primit numele de la plajele extrem de rare în această parte. Această regiune numără şi cele mai mici insule Skúvoy şi Groß-Dimun.
- Suðuroyar sýsla: Suðuroy este cea de-a treia insulă ca mărime a arhipelagului şi, totodată, cea mai sudică parte a ţării. Aici se află şi zona geografică Lítla Dímun. Oraşele Tvøroyri şi Vágur aunt centre regionale. Sumba este comunitatea cea mai sudică a feroezilor. Coasta de vest, care este spectaculoasă, este foarte accesibilă pe uscat.
Geologie
Insulele Feroe sunt de origine vulcanică şi au o vârstă de aproximativ 60 de milioane de ani (de trei ori mai în vârstă decât Islanda). Singurul izvor termal aminteşte de acest lucru. Insulele sunt formate din bazalt, care alternează cu alte straturi mai puţin dure. În Tvøroyri există coloane de bazalt cu apariţii de huilă, care arată existenţa unei foste păduri pe insule.
Vreme şi climă
Clima în Insulele Feroe este de tip oceanic, umedă şi extrem de schimbătoare, cu veri răcoroase şi ierni blânde. Asta înseamnă că, într-o singură zi, se poate observa un soare strălucitor, urmat de o ceaţă densă, această combinaţie putând arăta diferit în diverse puncte ale arhipelagului.
Cauzate de locaţia în calea Curentului Atlanticului de Nord, în Insulele Feroe sunt întâlnite temperaturi blânde comparativ cu latitudinea la care se află. Temperaturile medii din timpul verii şi timpul iernii sunt de 11 °C, respectiv de 3 °C. Porturile sunt lipsite de gheaţă tot timpul anului, iar zăpada ocazională, care cade în zonele locuite, în timpul iernii, se topeşte foarte repede, imediat ce se aşează.
Aerul este de cele mai multe ori curat şi deseori bate un vânt rece (mai ales în sud-vest). Adaptabilitatea la ploaie şi furtună trebuie să fie crescută, pentru că există totuşi zile care sunt complet stricate de aceste două fenomene.
Vremea feroeză domină în întregime viaţa poporului din insule. Din cauza faptului că ea se schimbă în continuu, Insulele Feroe au primit porecla de Ţara lui kanska (= poate) de la soldaţii britanici, în timpul celui de-al doilea război mondial (Islands of Maybe).
Feroezii sunt recunoscuţi pentru dragostea lor faţă de maşinile proprii. Există un proverb despre aceştia, care spune:
- Pentru ce are nevoie de încă o haină de ploaie? Are şi maşină!
Vegetaţie
Pe Insulele Feroe există sute de specii de plante sălbatice: flori, licheni, muşchi şi ciuperci. Copacii, în schimb, nu apar de la natură.
Se presupune că numai câteva plante arctice de pe vârfurile cele mai înalte au supravieţuit erei glaciare. Pe scurt, recolonizarea Insulelor Feroe s-a făcut cu plante aduse din Scoţia şi Norvegia.
Flori
Vara înfloresc în multe locuri diverse specii de flori sălbatice, care, împreună cu iarba înaltă, dau un aspect plăcut insulelor. Floarea naţională este galbena (Mýru) Sólja, bulbucul de baltă (Caltha palustris L.). Cu Føroyaskøra, creţişoara feroeză (Alchemilla faeroënsis), insulele şi-au dat numele unei specii de plante.
Copaci
Rândurile de cărbune de sub straturile de bazalt mai tinere indică faptul că aici a existat la un moment dat o pădure.
Insulele Feroe sunt astăzi, cu doar câteva excepţii (Parcul Tórshavner şi unele grădini), lipsite de arbori şi, unde permit munţii, creşte doar iarbă.
Deoarece pe Insulele Feroe nu există păduri, lemnul este un articol de import foarte căutat. Până nu demult, locuitorii se încălzeau cu turbă, din cauza că era puţină cherestea şi toată era necesară construirii de case şi bărci.
Plante cultivate
Cultivarea plantelor se restrânge la grâu, fâneţe, cartofi (de la începutul secolului XVIII), rubarbă şi câteva legume în sere. Fructele trebuie importate şi de aceea sunt de obicei scumpe.
Faună
Din cauza izolării insulei (cea mai apropiată coastă este la 500km depărtare spre est, în Norvegia), aici nu există animale obişnuite care să fie autohtone: reptile, broaşte, peşti de apă dulce şi mamifere; excepţie fac doar două mamifere: nativa focă gri şi balena pilot cu înotătoare lungi, care se aventurează printre fiorduri, unde se rătăceşte. Alte balene din apele feroeze evită aceste fiorduri, ca, de exemplu, orca.
Insulele Feroe şi-au dat numele şi speciei de melc croissant feroez (Polycera faeroensis - feroeză: Bertákna).
Lumea feroeză a păsărilor este bine cunoscută datorită numeroaselor specii, printre care şi pufinul. Pasărea naţională a Insulelor Feroe este scoicarul (Haematopus ostralegus - feroeză: Tjaldur), care pleacă spre Marea Britanie în septembrie, pentru iernat, şi se întoarce pe 12 martie, dată care este o sărbătoare naţională.
Primii oameni care au venit aici au adus cu ei şi animalele domestice, precum oile, vacile, caii, câinii şi pisicile. Au eliberat şi peşti de apă dulce, ca păstrăvii şi somonii, în lacuri. Acum există o creştere semnificativă în numărul iepurilor sălbatici, a şoarecilor şi şobolanilor.
De asemenea, nu există nici insecte deosebite: de exemplu, feroezii sunt scutiţi de înţepăturile ţânţarilor, dar trebuie să se abţină de la mierea de albine, pentru că acestea nu trăiesc aici. Dominantă este molia Hepialus humuli, care, din 2004, este reprezentată pe bancnota de 200 de coroane feroeze. Mai nouă pe insule, începând cu sfârşitul anilor 1990, este viespea. Se presupune că viespile au ajuns aici prin intermediul vapoarelor europene, pe când acestea transportau lemn pentru construcţii. Se spune că locuitorii neexperimentaţi au dezvoltat o frică generală faţă de ele. Acelaşi fenomen a avut loc şi în Islanda în acelaşi timp.
Politică
Insulele sunt împărţite administrativ în 34 de municipalităţi cu aproximativ 120 de oraşe şi sate.
Tradiţional, există 6 sýslur, acestea fiind (Norðoyar, Eysturoy, Streymoy, Vágar, Sandoy şi Suðuroy). Sýsla înseamnă district şi, deşi astăzi este doar un district din punctul de vedere al poliţiei, se înţelege prin el regiune geografică. În perioade timpurii, fiecare sýsla avea propriul ting, aşa-numitul várting (ting de primăvară).
Astăzi, alegerile au loc în municipalităţi, la nivel naţional pentru Løgting şi în Regatul Danemarcei pentru Folketing. Pentru Løgting, alegerile au loc în şapte districte electorale, fiecare cuprinzând câte un sýslur, în timp ce Streymoy este divizat în două părţi, nordică şi sudică (regiunea Tórshavn).
Guvernul Insulelor Feroe deţine puterea executivă în problemele guvernamentale locale. Conducătorul guvernului este numit Løgmaður (Prim Ministru). Orice alt membru al cabinetului este numit landsstýrismaður.
Insulele Feroe şi Danemarca
Tratatul de la Kiel din 1814 a pus capăt uniunii daneze-norvegiene. Norvegia se afla sub puterea Regelui Suediei, dar Insulele Feroe, Islanda şi Groenlanda rămâneau posesiile Danemarcei. În continuare, Løgting a fost abolit în 1816 şi Insulele Feroe erau să fie guvernate ca un amt danez obişnuit, cu un Amtmand drept capul guvernului. În 1851, Løgting a revenit, dar a servit doar ca un sfătuitor până în 1948.
La sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial o parte a populaţiei a favorizat independenţa faţă de Danemarca, iar pe 14 septembrie 1946 s-a ţinut un vot public pe problema secesiunii. Nu a fost considerat un referendum, deoarece parlamentul nu era obligat să urmeze decizia votului. Aceasta a fost prima dată când feroezii au fost întrebaţi dacă favorizau independenţa sau dacă voiau să continue ca parte a regatului danez. Rezultatul votului a arătat că există o mică majoritate în favoarea secesiunii, dar înainte ca decizia să fie implementată, coaliţia din parlament a căzut, iar la alegerile parlamentare de după câteva luni, partidele politice care susţineau rămânearea în regatul danez a crescut ca număr de voturi şi a format o coaliţie. Bazându-se pe această creştere, ele au decis să nu aleagă secesiunea. În loc, s-a făcut un compromis şi Folketing a promulgat o lege care a intrat în vigoare în 1948. Starea Insulelor Feroe de amt danez a luat sfârşit, în schimb oferindu-si-le un grad înalt de auto-guvernare, susţinut de un ajutor financiar anual substanţial din partea Danemarcei.
Locuitorii insulelor sunt împărţiţi în mod egal în ceea ce priveşte independenţa faţă de Regatul Danemarcei. În ambele tabere există însă o varietate de opinii. Dintre cei care sunt în favoarea independenţei, unii consideră că ar trebui o declaraţie unilaterală imediată. Alţii o văd ca pe ceva obţinut gradat şi cu desăvârşitul acord al guvernului danez şi a naţiunii daneze. În tabăra unionistă sunt mulţi care prevăd şi consideră binevenită o creştere gradata în autonomie chiar cu păstrarea legăturilor puternice cu Danemarca.
Insulele Feroe şi UE
Insulele Feroe nu fac parte din UE, aşa cum este afirmat explicit în ambele tratate de la Roma. Mai mult, un protocol al tratatului de aderare al Danemarcei la UE stipulează că naţionalii danezi care locuiesc în Insulele Feroe nu sunt consideraţi naţionali danezi în cadrul tratatelor. Deci, persoanele daneze care locuiesc în Insulele Feroe nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene (De altfel, alţi cetăţeni ai UE care locuiesc acolo rămân cetăţeni UE). Insulele Feroe sunt însă parte a acordului de liberă circulaţie Schengen.
Economie
După probleme economice severe la începutul anilor 1990, cauzată de o scădere drastică în capturile de peşte, Insulele Feroe au revenit în ultimii ani, cu o rată a şomajului de până la 5% la mijlocul anului 1998. În orice caz, dependenţa aproape totală faţă de pescuit înseamnă că economia rămâne extrem de vulnerabilă. Feroezii speră să îşi lărgească baza economică prin construirea de noi uzine de procesare a peştelui. Petrolul găsit în apropierea suprafeţelor maritime feroeze au dat speranţe găsirii de depozite în zonele deţinute de Insulele Feroe, acestea putând fi baza unei economii prospere.
Din anul 2000, tehnologie informaţională şi proiecte de afaceri noi au fost create în Insulele Feroe pentru a atrage noi investitori. Rezultatul acestor proiecte este încă necunoscut, dar se speră ca ele să aducă o piaţă economică mai dezvoltată în Insulele Feroe.
Insulele Feroe au o rată a şomajului scăzută, dar aceasta nu este în mod necesar un semn al economiei în revenire, deoarece mulţi studenţi tineri se mută în Danemarca sau în alte ţări odată ce termină liceul. În acest fel, în urmă rămâne un număr mare de persoane de vârstă mijlocie şi bătrâni care nu deţin cunoştinţele necesare pentru a ocupa poziţiile legate de Internet în Insule.
Transport
Datorită terenului stâncos şi suprafeţei relativ mici a Insulelor Feroe, sistemul de transport a fost subdezvoltat, spre deosebire de alte părţi ale lumii. SItuaţia s-a schimbat acum, infrastructura fiind extensiv. Aproximativ 80% din populaţie din insule este conectată prin tunele suboceanice şi poduri care leagă cele trei mari insule de cele trei relativ mari insule din nord-est, în timp ce cele două mari insule din sud sunt legate de zona principală prin bacuri noi şi rapide. Există o reţea de drumuri bune care duc în fiecare sat din insule, excepţie făcând cele şapte mici insule, care au câte un sat fiecare.
Cultură
În realitate, fraza "Insulele Feroe" este un pleonasm, deoarece sufixele øerne şi oyar înseamnă "insule" în daneză, respectiv feroeză. Insulele Feroe au o cultură oarecum proprie, dar are şi elemente comune cu Norvegia, Islanda şi Danemarca.
Limba feroeză, vorbită de feroezi, este foarte similară cu islandeza.
Societatea Ştiinţifică Feroeză
Føroya Fróðskaparfelag, Societatea Ştiinţifică Feroeză a fost înfiinţată în 1952 cu scopul de a promova cooperarea în toate domeniile învăţării, colectarea literaturii ştiinţifice şi publicarea rezultatelor cercetărilor asupra sau din Insulele Feroe. Un periodic anual, Fróðskaparrit, este publicat. Prin munca societăţii a fost înfiinţată Universitatea Feroeză, Fróðskaparsetur Føroya.
Mâncăruri tradiţionale
Mâncarea tradiţională feroeză se bazează în principal pe carne şi cartofi şi foloseşte puţine legume proaspete. Carnea de oaie este baza oricărui fel de mâncare, şi una dintre gustăile cele mai populare este skerpikjøt, carne de oaie veche, uscată de vânt. Adăpostul de uscare, hjallur, este o trăsătură comună în majoritatea caselor feroeze. Alte mâncăruri tradiţionale sunt ræst kjøt (carne semi-uscată de oaie) şi ræstur fiskur, peşte marinat. După sângerosul grindadráp (vânătoarea de balene), o specialitate este grind og spik, balenă şi grăsime. Peştele proaspăt apare deseori în dieta locală, alături de păsările de mare, precum pufinul, şi ouăle lor.
Insulele Feroe în cultura populară
În romanul O mie nouă sute optzeci şi patru de George Orwell, o fortăreaţă plutitoare este ancorată între Insulele Feroe şi Islanda pe cca. 4 aprilie 1984.
Legături externe
- National Library of the Faroe Islands
- Faroeislands.dk - Pagină privată care conţine toate satele din Insulele Feroe
- Insulele Feroe - CIA World Factbook 2003
- Cercul de Studiu al Insulelor Feroe (UK)
- FaroeNature.net - Forum şi galerie despre subiecte legate de natură
- Faroese News in English - Reţeaua de Radio Naţională
- Biroul Primului Ministru - Sit oficial
- Universitatea Insulelor Feroe - Sit oficial
- Postverk Føroya - Poşta Insulelor Feroe
- Visit Faroe Islands - Sit turistic oficial
- heima.olivant.fo/~anfinn - Sit privat cu peste 100 de fotografii din aer cu Insulele Feroe
- faroearts - Arată şi vinde opere ale ariştilor feroezi
- Bryggenart - Artă din Atlanticul de Nord
- GudrunogGudrun - Îmbrăcăminte a designerilor feroezi
- Toeting - Îmbrăcăminte de lână Tøting din 1962
- NLH - Casa Nordică Feroeză
- Gfestival- Situl oficial al festivalului anual G! Festival!
- Summarfestivalur- Situl oficial al festivalului de vară Summerfestival
- Tutl - Compania de Înregistrări Specialist Feroeze
Format:Legătură AF Format:Legătură AF Format:Legătură AF Format:Legătură AF