Războiul austro-prusac: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat
Fără descriere a modificării
mFără descriere a modificării
Linia 1:
{{Infocaseta Conflict militar
|conflict=Războiul de Șapte Săptămâni
|imagine=[[Fișier:ZusammenstossBattle derof ReitereiKoniggratz beiby StřezeticeGeorg nach Václav SochorBleibtreu.jpg|300px]]
|descriere=[[Bătălia de la Königgrätz]]
|partof=Războaielor de [[Unificarea Germaniei|Unificare a Germaniei]]
Linia 82:
 
==Desfășurare==
===Primă fază (7 iunie - 110 iulie)===
Pe [[710 iunie]] trupele[[Otto prusacevon au început eliminarea austriecilor din [[HolsteinBismarck]]. Trimițînda pe [[10 iunie]]timis statelor germane un proiect de reformă a Confederației germane, care prevede excluderea Austriei din aceasta, astfel Bismarck a conceputsădit semințele conflictulconflictului armat plănuit. La [[11 iunie]] ambasadorul Austriei a fost rechemat de la [[Berlin]]. Pe [[14 iunie]], la cererea Austriei, susținută de majoritatea statelor germane mici, Dieta Confederației Germane a decis mobilizarea a patru corpuri - formate de statele mici și mijlocii. Însă decizia de [[mobilizare]] fusese deja adoptată la Berlin, la fel ca și declarația de război. Ostilitățile dintre armata prusacă mobilizată și aliații nemobilizați ai Austriei au început deja a doua zi, pe [[15 iunie]], îndată ce Austria a început să concentreze trupe la granița cu Prusia, armata prusacă sub comanda [[Helmuth von Moltke|generalului von Moltke]] a invadat [[Boemia]]. Numai trupele saxone au fost alertate în prealabil și au părăsit Saxonia, invadată de prusaci, înaintând în Boemia spre masa armatei austriace. Cel mai valoros lucru pe care l-a obținut Austria de la aliații săi, a fost, de fapt, acel corp saxon de 23.000 soldați. Șeful Statului Major al generalului von Moltke a elaborat un plan de [[Blitzkrieg|război fulger]], potrivit căruia pe [[16 iunie]] [[1866]] trupele prusace au început ocupare teritoriilor aparținând Confederației Germane - [[Regatul Hanovra|Hanovra]], [[Regatul Saxoniei|Saxonia]] și [[Hessa]]. În ziua următoare, [[17 iunie]] Austria a declarat război Prusiei. Italia pe [[20 iunie]], conform tratatului cu Prusia a declarat și ea război Austriei, care a fost nevoită astfel să lupte pe două fronturi - în Italia și Boemia.
 
Frontul principal împotriva Prusiei l-a format Austria și Saxonia, care au scos mobilizat 260.000 de soldați, aici, desigur s-a aflat și cea mai mare parte a armatei prusace. Un alt teatru de luptă a fost Hanovra si Hessa, aliate austriace, prinse însă între posesiunile Prusiei din zona Renană și teritoriul principal, totodată aceste state erau traversate și de rutele de legătură ale Renaniei cu masa teritoriului Prusac. Aliații Austriei în acest teatru era calitativ și numeric slabi - doar 25.000 de soldați, însă distrugerea acesteia avea o importanță capitală pentru Prusia. Al treilea teatru era [[Germania de Sud]], de la care se putea aștepta o forță de 94.000 soldați, însă aceste trupe erau încă nemobilizote și împrăștiate, precum și acțiuni energice din partea acestora până la începutul lunii [[iulie]] nu se așteptau.
Linia 89:
Armata prusacă număra 20 [[Divizie|divizii]] de [[infanterie]], dintre care 14 erau dislocate la granița cu Austria, și 6 în regiunea Renană împotriva Hanovrei. Pe teatrul principal au fost formate Armata 1 (6 div.) și Armata a 2-a (8 div.). De curând Moltke a format încă trei divizii - 48.000 soldați, pentru a invada imediat Hanovra din trei direcții înconjurând și dezarmând astfel armata Hanovrei (18.000 soldați), această campanie arăta destul de reală (prevalență calitativă, cu o superioritatea numerică de 2,6 ori). După ce au ocupat Hanovra și Hessa, cele trei divizii prusace trebuiau să se ocupe de statele Germane din Sud. Diviziile rămase, pe [[Rin]] și în [[Westfalia]], Moltke le-a dislocat pe teatrul principal.
 
===A doua fază (110 iulie - 23 iulieaugust)===
Comandamentul prusac a permis retragerea forțele austro-saxone. Generaul [[Ludovic de Benedek|Benedek]] a retras trupele rămase la [[Olomouc|Olmütz]], alocând pentru protecția [[Viena|Vienei]] o defensivă slabă. Prusacii au reluat înainatarea, Armata a 2-a în direcția Olmütz, iar armatele 1 și „[[Elba]]” spre Viena. Ludovic de Benedek pe [[13 iulie]], a fost înlocuit de [[Arhiducele Albert, Duce de Teschen|Arhiducele Albrecht]]. De la o distrugere totală austriecii au fost salvați numai de contraatacurile [[cavalerie]]i și barajul puternic de 700 [[tun]]uri, care au permis armatei semi-înconjurate să ajungă la Elba. Ulterior Bismarck a decis să-și îndrepte o parte importantă din forțele sale spre [[Bratislava|Pressburg]], drumul spre [[Regatul Ungariei|Ungaria]]. Austriecii erau încă în stare să continue luptă (cel puțin rezistență). Însă situația internă din [[imperiu]], în special teama de pierdere a Ungariei, a dus la faptul guvernul lui [[Franz Joseph al Austriei|Franz Joseph]] a mers la tratative de pace.