Partidul Național Scoțian

Partidul Național Scoțian
Scottish National Pairty
Scots National Pairty
Pàrtaidh Nàiseanta na h-Alba
AbreviereSNP  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteMichael Russell
Secretar generalKeith Brown
LiderJohn Swinney
Liderul WestminsterIan Blackford
Conducător executivPeter Murrell
Date
Înființat7 aprilie 1934
SediuGordon Lamb House
3 Jackson's Entry
Edinburgh
EH8 8PJ
Organizație de tineretSNP Students
Număr de membri (2021)119,000[1]
Informații
Ideologie oficială
Poziție politicăCentru-stânga[17][18]
Slogan politic"Scotland's Future, Scotland's Choice" (2021)
"Viitorul Scoției, Alegerea Scoției"
Afiliere internaționalăAlianța Liberă Europeană  Modificați la Wikidata
Afiliere europeanăAlianța Liberă Europeană
Culori oficiale     Galben
     Negru
Camera Comunelor
45 / 59
Parlamentul Scoției
64 / 129
Guvernele locale din Scoția
400 / 1.227
Prezență online
www.snp.org

Partidul Național Scoțian (SNP; scoțiană Scots National Pairty, gaelică scoțiană Pàrtaidh Nàiseanta na h-Alba) este un partid din Scoția naționalist, regionalist, și social democrat. SNP susține și face campanii pentru independența Scoției față de Regatul Unit și pentru aderarea la Uniunea Europeană,[11][19][20] cu o platformă bazată pe naționalismul civic.[21][22] SNP este cel mai mare partid politic din Scoția, unde are cele mai multe locuri în Parlamentul scoțian și 45 din cele 59 de locuri scoțiene din Camera Comunelor de la Westminster și este al treilea cel mai mare partid politic din Regatul Unit, în spatele Partidului Laburist și al Partidului Conservator. Actualul lider al Partidului Național Scoțian, Nicola Sturgeon, a fost primul ministru al Scoției din 20 noiembrie 2014.

Fondat în 1934 odată cu fuzionarea Partidului Național din Scoția și a Partidului Scoțian, partidul a avut o reprezentare parlamentară continuă în Westminster de când Winnie Ewing a câștigat alegerile secundare din 1967 din Hamilton.[23] Odată cu înființarea Parlamentului scoțian în 1999, SNP a devenit al doilea cel mai mare partid, ocupând două mandate și intrând în opoziție. SNP a câștigat puterea sub Alex Salmond la alegerile pentru parlamentul scoțian din 2007, formând un guvern minoritar, înainte de a câștiga alegerile parlamentare din 2011, după care a format primul guvern majoritar al lui Holyrood.[24] După ce Scoția a votat împotriva independenței în referendumul din 2014, Salmond a demisionat și a fost succedat de Sturgeon. SNP a fost redus la un guvern minoritar la alegerile din 2016.

SNP este cel mai mare partid politic din Scoția în ceea ce privește ambele locuri din parlamentele Westminster și Holyrood, precum și membri, ajungând la 125.691 de membri începând din martie 2021, 45 de membrii ai parlamentului (deputați), 64 de deputați în Parlamentul scoțian (MSP) și 400 de consilieri locali.[25] SNP este membru al Alianței Libere Europene (ALE). Partidul nu are membri în Camera Lorzilor, întrucât a menținut întotdeauna poziția de a obiecta față de o cameră superioară care nu este aleasă.[26][27]

Performanțe electorale

modificare

Parlamentul Scoției

modificare
Alegeri[28] Lider Circumscripție Regional Total locuri +/– Poziție Guvern
Voturi % Locuri Voturi % Locuri
1999 Alex Salmond 672,768 28.7
7 / 73
638,644 27.3
28 / 56
35 / 129
2 Opoziție
2003 John Swinney 455,722 23.7
9 / 73
399,659 20.9
18 / 56
27 / 129
8 2 Opoziție
2007 Alex Salmond 664,227 32.9
21 / 73
633,611 31.0
26 / 56
47 / 129
20 1 Minoritate
2011 902,915 45.4
53 / 73
876,421 44.0
16 / 56
69 / 129
22 1 Majoritate
2016 Nicola Sturgeon 1,059,898 46.5
59 / 73
953,587 41.7
4 / 56
63 / 129
6 1 Minoritate
2021 1,291,204 47.7
62 / 73
1,094,374 40.3
2 / 56
64 / 129
1 1 Majoritate
(acord de cooperare cu Verzii Scoțieni)

Camera Comunelor

modificare
Alegeri[28] Lider Scoția +/– Poziție Guvern
Voturi % Locuri    
1935 Sir Alexander MacEwen 29,517 1.1
0 / 71
N/A
1945 Douglas Young 26,707 1.2
0 / 71
N/A
1950 Robert McIntyre 9,708 0.4
0 / 71
N/A
1951 7,299 0.3
0 / 71
N/A
1955 12,112 0.5
0 / 71
N/A
1959 Jimmy Halliday 21,738 0.5
0 / 71
N/A
1964 Arthur Donaldson 64,044 2.4
0 / 71
N/A
1966 128,474 5.0
0 / 71
N/A
1970 William Wolfe 306,802 11.4
1 / 71
1 4 5 Opoziție
Feb 1974 633,180 21.9
7 / 71
6 3 4 Opoziție
Oct 1974 839,617 30.4
11 / 71
4 3 4 Opoziție
1979 504,259 17.3
2 / 71
9 4 6 Opoziție
1983 Gordon Wilson 331,975 11.7
2 / 72
5 7 Opoziție
1987 416,473 14.0
3 / 72
1 4 5 Opoziție
1992 Alex Salmond 629,564 21.5
3 / 72
4 7 Opoziție
1997 621,550 22.1
6 / 72
3 3 5 Opoziție
2001 John Swinney 464,314 20.1
5 / 72
1 3 5 Opoziție
2005 Alex Salmond 412,267 17.7
6 / 59
1 3 5 Opoziție
2010 491,386 19.9
6 / 59
3 5 Opoziție
2015 Nicola Sturgeon 1,454,436 50.0
56 / 59
50 1 3 Opoziție
2017 959,090 36.9
35 / 59
21 1 3 Opoziție
2019 1,242,380 45.0
48 / 59
13 1 3 Opoziție
 
2017 este cea mai bună performanță electorală a SNP până în prezent.

Consilii locale

modificare
Alegeri[28] Voturi Locuri +/– Note
% Pos.
1995 26.1 2
181 / 1.222
1999 28.9 2
201 / 1.222
20
2003 24.1 2
171 / 1.222
30
2007 29.7 1
363 / 1.222
192 Vot unic transferabil introdus.
2012 32.3 1
425 / 1.223
62
2017 32.3 1
431 / 1.227
6

Parlamentul European (1979–2020)

modificare
 
SNP a realizat pluralități în toate zonele consiliului continental din 2019.
Alegeri[28] Grup Voturi   Locuri +/– Note
% Pos.
1979 EPD 19.4 3
1 / 8
1984 EDA 17.8 3
1 / 8
1989 RBW 25.6 2
1 / 8
1994 ERA 32.6 2
2 / 8
1
1999 G-EFA 27.2 2
2 / 8
Reprezentarea proporțională introdusă.
2004 19.7 2
2 / 7
2009 29.1 1
2 / 6
2014 29.0 1
2 / 6
2019 37.8 1
3 / 6
1 Ultimele alegeri europene înainte de Brexit.
 
Partidul a câștigat controlul a 5 districte în 1977.


Referințe

modificare
  1. ^ Matchett, Conor (). „SNP spent £615,000 on office refit, annual accounts confirm”. The Scotsman. Accesat în . 
  2. ^ Hassan, Gerry (), The Modern SNP: From Protest to Power, Edinburgh University Press, pp. 5, 9 
  3. ^ Christopher Harvie (). Scotland and Nationalism: Scottish Society and Politics, 1707 to the Present. Taylor&Francis. ISBN 9780203358658. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Scottish National Party | History, Policy, & Leader”. Encyclopedia Britannica (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Will there be another independence referendum?”. . Accesat în . 
  6. ^ The, SNP (), How can the SNP support membership of the EU alongside independence?, arhivat din original la , accesat în  
  7. ^ „About Us”. Arhivat din original la . 
  8. ^ Eve Hepburn (). New Challenges for Stateless Nationalist and Regionalist Parties. Routledge. ISBN 978-1-317-96596-1. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Bob Lingard (). Politics, Policies and Pedagogies in Education: The Selected Works of Bob Lingard. Routledge. ISBN 978-1-135-01998-3. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Massetti, Emanuele (), Left‑ wing regionalist populism in the 'Celtic' peripheries: Plaid Cymru and the Scottish National Party's anti‑austerity challenge against the British elites, Comparative European Politics 
  11. ^ a b Frans Schrijver (). Regionalism After Regionalisation: Spain, France and the United Kingdom. Amsterdam University Press. pp. 261–290. ISBN 978-90-5629-428-1. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Lynn Bennie (). „The Scottish National Party: Nationalism for the many”. În Oscar Mazzoleni; Sean Mueller. Regionalist Parties in Western Europe: Dimensions of Success. University of Aberdeen. pp. 22–41. ISBN 978-1-317-06895-2. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Anti-Brexit feeling expected to help SNP in European elections”. The Guardian. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Hassan, Gerry; Barrow, Simon (). A Nation Changed?: The SNP and Scotland Ten Years on. ISBN 9781910324998. Arhivat din original la . Accesat în .  Edited by Gerry Hassan and Simon Barrow. Chapter author – Joyce McMillan. Published in 2017, in Glasgow, Scotland. Published by Bell and Bain Ltd. Retrieved via Google Books.
  15. ^ „The Scottish National Party Is Embracing A Multicultural Brand Of Nationalism”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ {{Cite web |title=Mr Scotland, chauvinism and the SNP's big-tent nationalism |url=https://www.newstatesman.com/uk-politics/2012/01/salmond-scotland-snp-scottish |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20210321075238/https://www.newstatesman.com/uk-politics/2012/01/salmond-scotland-snp-scottish |archive-date=21 March 2021 |access-date=25 September 2020
  17. ^ Josep M. Colomer (iulie 2008). Political Institutions in Europe. psychology press. p. 26. ISBN 978-1-134-07354-2. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Ibpus.com; International Business Publications, USA (). Scotland Business Law Handbook: Strategic Information and Laws. Int'l Business Publications. p. 29. ISBN 978-1-4387-7095-6. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Michael O'Neill (). Devolution and British Politics. Routledge. p. 92. ISBN 978-1-317-87365-5. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Gallardo, Cristina (). „Scottish National Party's manifesto explained”. Politico. London. Arhivat din original la . Accesat în . The SNP wants Scotland to become an independent country and stay in the European Union. 
  21. ^ Mitchell, James; Bennie, Lynn; Johns, Rob (), The Scottish National Party: Transition to Power, Oxford University Press, pp. 107–116 
  22. ^ Keating, Michael (), „Nationalist Movements in Comparative Perspective”, The Modern SNP: From Protest to Power, Edinburgh University Press, pp. 214–217 
  23. ^ Heisey, Monica. „Making the case for an "aye" in Scotland”. Alumni Review. Queen's University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Carrell, Severin (). „MSPs sworn in at Holyrood after SNP landslide”. The Guardian. London. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Open Council Data UK – compositions councillors parties wards elections”. opencouncildata.co.uk. Accesat în . 
  26. ^ „SNP maintains peerage opposition”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „House of Lords should be scrapped, says SNP”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ a b c d „The Scottish National Party”. Historylearningsite.co.uk. . Arhivat din original la . Accesat în .