Regele României

șeful de stat al României în perioada 1881 - 1947

Regele României a fost titlul oficial al conducătorului Regatului României din 1881 până în 1947, când România a fost proclamată republică de către autoritățile comuniste.


Regele Carol I
Consoarte
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Regele Ferdinand I
Consoarte
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Regina Maria, Regina Consoarte a Iugoslaviei
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol
Soție
   Regina Elena, Regina Mama a României
Copii
   Prințul Mihai
Regele Mihai I
Soție
   Regina Ana
Copii
   Principesa Moștenitoare Margareta
   Principesa Elena
   Irina Walker
   Principesa Sofia
   Principesa Maria
Majestatea Sa Margareta
Soț
   Principele Radu
Pavilionul regelui (1881-1922)
Pavilionul regelui, în forma adoptată de regele Carol al II-lea (1930-1947)

Scurt istoric

modificare

Statul Român s-a numit Principatele Unite Române până în 1862, după Mica Unire din 1859 a statelor vasale Sultanatului Otoman, Țara Românească (Principatul Valahiei) și Țara Moldova (Principatul Moldovei), sub Alexandru Ioan I Cuza ca principe. Cuza a devenit atât Principe al Valahiei, cât și Principe al Moldovei în 1859. Din 1862, Statul Român ia denumirea de Principat al României, iar Cuza ia titlul de Principe al României. A fost detronat în 1866 de către Parlament, care a invitat apoi un principe german din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, Carol să devină noul Principe al României.

Independența României față de Sultanatul Otoman a fost recunoscută oficial în 1878 la Congresul de la Berlin; principatul a devenit regat în 1881, cu Principele Carol drept primul ei rege, Carol I.

România a fost o monarhie constituțională in cea mai mare parte din existența ei ca regat, cu excepția perioadei 1938-1944, în timpul dictaturii personale a Regelui Carol II (1938-1940), precum și a celei a mareșalului Ion Antonescu (1940-1944). În timpul acestei din urmă dictaturi, România a fost, în mod efectiv, o monarhie absolută, de drept divin: Regele Mihai a domnit a doua oară fără vreun jurământ pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament, inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În schimb, Mihai I a fost încoronat[1] cu Coroana de Oțel și uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București, chiar în ziua celei de-a doua sale suiri pe tron, la 6 septembrie, 1940[2]. Astfel, Mihai I a domnit a doua oară doar „prin Grația Lui Dumnezeu”[1], ca rege absolut, de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai I nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline[3], numit „Conducător”.

Listă de regi ai României

modificare

Pentru lista conducătorilor de dinainte de 1866 vezi:

Pentru lista conducătorilor de după 1947 vezi:

Portret Nume Domnie Familie Note
 
Carol I 20 aprilie 1866 - 10 octombrie 1914 Hohenzollern-Sigmaringen
 
Ferdinand I „Întregitorul” 10 octombrie 1914 - 20 iulie 1927 Hohenzollern-Sigmaringen
 
Mihai I 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930 Hohenzollern-Sigmaringen Regenți[4]:

Principele Nicolae (1927 - 1930),

Miron Cristea (1927 - 1930),

Gheorghe Buzdugan (1927 - 1929),

Constantin Sărățeanu (1929 - 1930)

 
Carol al II-lea 8 iunie 1930 - 6 septembrie 1940 Hohenzollern-Sigmaringen
 
Mihai I[5] 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947 Hohenzollern-Sigmaringen

Listă de regine ale României

modificare
Portret Nume Domnie Familie
 
Elisabeta 15 noiembrie 1869 - 27 septembrie 1914 Wied-Neuwied
 
Maria 10 octombrie 1914 - 20 iulie 1927 Saxa-Coburg și Gotha
 
Elena (regină mamă) Glücksburg
 
Ana (popular numită regină) Bourbon-Parma

Arbore genealogic

modificare
  1. ^ a b Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, situl oficial al Familiei Regale a României la data de 22 februarie 2008
  2. ^ "Bucuriile suferinței", Volumul 2, "De vorbă cu câțiva intelectuali", de pr. Dimitrie Bejan, situl "Sfaturi Ortodoxe" la data de 22 februarie 2008
  3. ^ "Decret regal privind investirea generalului Ion Antonescu cu depline puteri", 5 septembrie 1940
  4. ^ Regența fiind formată din principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație (până la 7 octombrie 1929 când a murit, fiind înlocuit cu Constantin Sărățeanu, consilier la Curtea de Casație).
  5. ^ Ion Antonescu fiind Conducător între 6 septembrie 1940 - 23 august 1944.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare