Spilcuță

specie de plante

Spilcuța (Tanacetum parthenium; sin. Chrysantheim parthenium (L.) Pers., Pyrethrum parthenium Sm.) este o plantă medicinală care poate fi găsită în multe grădini vechi și crescută uneori pentru ornament. Planta crește ca un arbust de până la 50 cm înălțime, având frunzele cu aromă de citrice. Florile seamănă cu margaretele. Se răspândește foarte repede, acoperind o zonă întinsă în câțiva ani.

Spilcuță
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Gen: Tanacetum
Specie: T. parthenium
Nume binomial
Tanacetum parthenium
(L.) Sch. Bip.

Răspândire și Cultivare

modificare

Spilcuța (Matricaria chamomilla) este o plantă anuală originară din Europa și Asia. Ea se răspândește în mod natural prin semințe, care pot fi purtate de vânt, animale sau oameni.

Spilcuța preferă solurile bine drenate și însorite. Poate fi cultivată ușor în grădini sau în condiții de câmp. Semințele se pot semăna primăvara devreme sau toamna. Planta se autosemănează adesea, formând noi generații an de an.

Utilizări Tradiționale și Moderne

modificare

În medicina tradițională, spilcuța a fost utilizată pe scară largă pentru o varietate de scopuri:

  1. Prepararea de ceaiuri și infuzii - Folosită pentru proprietățile calmante, digestive și antiinflamatorii.
  2. Uz topic - Aplicată sub formă de comprese, loțiuni sau unguente pentru a trata afecțiuni ale pielii, inflamații și răni.
  3. Ulei esențial - Extras din flori, uleiul de spilcuță are proprietăți antiseptice, antiinflamatorii și calmante.
  4. Medicină homeopată - Utilizată în tratamentul unor afecțiuni precum gastrita, anxietatea și probleme menstruale.

În prezent, spilcuța este încă extrem de apreciată în medicina naturistă și fitoterapie. Ea se regăsește în numeroase produse, de la suplimente alimentare până la cosmetice și produse de îngrijire a pielii.

Cercetările științifice confirmă tot mai multe dintre utilizările tradiționale ale spilcuței, evidențiind eficacitatea sa în domenii precum sănătatea digestivă, respiratorie, pielii și a sistemului imunitar.

Compoziție Chimică

modificare

Planta conține o varietate de compuși activi, inclusiv uleiuri esențiale (chamazulena, α-bisabolol), flavonoide (apigenina, luteolina), cumarine și terpenoide. Acești compuși conferă spilcuței proprietăți antiinflamatorii, antioxidante, antimicrobiene și sedative.[1]

Utilizări Tradiționale și Beneficii Terapeutice

În medicina populară, spilcuța a fost utilizată pentru tratarea unei game largi de afecțiuni, cum ar fi:

  • Tulburări digestive (indigestie, balonare, crampe)
  • Probleme respiratorii (tuse, congestie nazală)
  • Inflamații ale pielii (eczeme, dermatite)
  • Stres și anxietate
  • Dureri menstruale
  • Probleme bucale (gingivită, halitoza)

Cercetările științifice au confirmat multe dintre aceste utilizări tradiționale, demonstrând efectele antiinflamatorii, calmante, antimicrobiene și antioxidante ale spilcuței.

Referințe

modificare
  1. ^ „Beneficiile Miraculoase ale Ceaiului de Spilcuta”. Din Baragan. . Accesat în .