Termenul de latină medievală desemneză latina așa cum era folosită în Evul Mediu.

Manuscris ilustrat cu miniaturi conținând „Cartea Orelor” (rugăciuni în latina medievală).

Descriere

modificare

Latina medievală era forma latinei folosite în Evul Mediu pentru schimburi culturale și ca limbă liturgică în Biserica Catolică, dar și ca limbă științifică, lingua franca, limbă literară, limbă a administrației și a dreptului.

Nu trebuie să se facă nicio confuzie cu latina ecleziastică.

Nu există consens unanim care să delimiteze exact perioada în care latina medievală s-a diferențiat de latina vulgară, dar, în general, se consideră ca fiind latină medievală limba latină scrisă începând de pe la 500 d.Hr. (mulți oameni de știință consideră că începutul acestei limbi ar fi cu o sută de ani mai devreme) și până în pragul Umanismului (jumătatea secolului al XIV-lea), cuprinzând, prin urmare, latina lui Dante, în De Vulgari Eloquentia și De Monarquia, dar excluzând-o pe cea folosită de Petrarca și de Coluccio Salutati.[1]

Lucrări celebre redactate în latina medievală

modificare

Galerie de imagini

modificare
  1. ^ Lino Coluccio Salutati (n. Stignano, Buggiano, 1331 – d. Florența, 1406) a fost om politic și de cultură italian, considerat o figură culturală de referință a Renașterii Italiene, la Florența.
  2. ^ Compozitorul german Carl Orff a folosit texte din lucrarea medievală Carmina Burana, în libretul lucrării sale cu același nume, Carmina Burana (cantiones profanæ), realizată în 1937.
  3. ^ În latină : Pange Lingua, iar în română : Cântă, limbă, este un imn religios creștin scris pentru Joia sfântă / Joia Mare, adaptat ca imn liturgic catolic pentru sărbătoarea Preasfântului Sacrament, de către Sfântul Toma d'Aquino.
  4. ^ Etymologiae (sau Origines, abreviere standard Orig.) este o enciclopedie redactată de Sf. Isidor din Sevillia (m. 636) spre sfârșitul vieții sale.
  5. ^ În latină Dies Iræ, iar în română Ziua mâniei. Dies Iræ desemnează o secvență cântată în cursul liturghiei romano-catolice pentru defuncți.
  6. ^ Decretum Gratiani este o operă majoră de Drept canonic, redactată între 1140 și 1150.
  7. ^ Tradusă, pentru prima oară, în limba română de Samuil Micu, sub titlul A Thomii de la Câmp, De Urmarea lui Hristos, patru cărți, și tipărită la Blaj, în 1812.
  • Desiderius Erasmus, De recta Latini Graecique sermonis pronunciatione dialogus, Basel (Frobenius), 1528.

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare

Vezi și

modificare