Șadrac, Meșac și Abed-Nego: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea curentă din 1 mai 2024 20:04

Date personale
Șadrac, Meșac și Abed-Nego

Venerație
Sărbătoare	17 decembrie
Sfinți
Modifică date / text

Șadrac, Meșac și Abed-Nego sunt personaje biblice din capitolul 3 al Cărții lui Daniel, trei tineri evrei aruncați într-un cuptor aprins din porunca lui Nabucodonosor, regele Babilonului, atunci când au refuzat să se închine în fața statuii regelui. Cei trei bărbați nu au fost vătămați de foc, iar regele i-a văzut umblând în mijlocul flăcărilor, alături de un al patrulea bărbat care avea chipul „ca fața unuia dintre fiii zeilor”.^[1]^[2]

Primele șase capitole ale Cărții lui Daniel sunt povești care datează din perioada persană târzie / perioada elenistică timpurie, iar absența lui Daniel din povestea tinerilor iudei care au fost aruncați în cuptorul aprins sugerează că este posibil ca ea să fi fost inițial o poveste independentă.^[3] Ea formează o pereche cu povestea lui Daniel în groapa cu lei, scoțând amândouă în evidență că Dumnezeul evreilor îi va salva pe cei care îi sunt credincioși.^[4]

Rezumat

Catacomba Sfintei Priscilla, Roma, sfârșitul secolului al III-lea / începutul secolului al IV-lea.

Regele Nabucodonosor a așezat o statuie de aur în câmpia Dura (cuvânt care înseamnă pur și simplu „câmpie”) și a poruncit ca, la sunetul trâmbițelor, toți dregătorii lui să se plece la pământ și i se închine. Toți cei care nu vor cădea la pământ și nu se vor închina urmau să fie aruncați într-un cuptor aprins. Unii dregători caldei l-au informat pe rege că tinerii iudei Anania, Misael (după alte surse Misail) și Azaria, care purtau numele babiloniene Șadrac, Meșac și Abed-Nego și pe care regele îi numise ocârmuitori peste ținutul Babilonului, refuzau să se închine statuii de aur. Cei trei au fost aduși înaintea lui Nabucodonosor, unde l-au informat pe rege că Dumnezeul lor va fi cu ei și îi va scăpa. Nabucodonosor a poruncit ca ei să fie aruncați în cuptorul aprins, încălzit de șapte ori mai mult decât de obicei, dar când regele s-a uitat a văzut patru bărbați care umblau nevătămați prin flăcări,^[5]^[6] iar chipul celui de-al patrulea (considerat de teologii creștini un înger) era „ca fața unuia dintre fiii zeilor”.^[2] Văzând acest lucru, Nabucodonosor a poruncit tinerilor iudei să iasă din cuptor și i-a promovat în dregătorii înalte, decretând că oricine îl va vorbi de rău pe Dumnezeu să fie tăiat în bucăți.^[5]^[6]

Compoziție și structură

Cartea lui Daniel

Se acceptă, în general, că Cartea lui Daniel a fost inițial o colecție de povești ce au circulat în cadrul comunității evreiești din Babilon și Mesopotamia în perioada persană târzie și în perioada elenistică timpurie (secolele V-III î.e.n.), extinsă prin vedeniile din capitolele 7–12 din epoca macabeilor (mijlocul secolului al II-lea).^[7] Cercetătorii biblici moderni susțin că Daniel este o figură legendară.^[8] Este posibil ca numele personajului să fi fost ales datorită reputației sale de prooroc înțelept în tradiția iudaică.^[9] Poveștile sunt relatate de un narator anonim, cu excepția capitolului 4, care are forma unei scrisori a regelui Nabucodonosor.^[10] Capitolul 3 este unic prin faptul că Daniel nu apare în el.

Daniel 3

Daniel 3 face parte dintr-un chiasm (o structură poetică în care ideea principală sau mesajul unui pasaj este plasat în centru și încadrat de repetiții de fiecare parte) în cadrul Daniel 2–7, făcând pereche cu Daniel 6, povestea aruncării lui Daniel în groapa leilor:^[11]

A. (2:4b-49) - Visul existenței a patru regate înlocuite cu un al cincilea
- B. (3:1–30) - Cei trei prieteni ai lui Daniel sunt aruncați în cuptorul aprins
  - C. (4:1-37) - Daniel interpretează un vis pentru Nabucodonosor
  - C'. (5:1–31) - Daniel interpretează scrisul de mână de pe perete pentru Belșațar
- B'. (6:1–28) - Daniel în groapa cu lei
A'. (7:1–28) - Viziunea a patru regate mondiale înlocuite cu un al cincilea

Capitolele 3 și 6 conțin diferențe semnificative. Daniel nu apare în povestea cuptorului aprins, în timp ce prietenii lui Daniel nu apar în povestea gropii cu lei; prima poveste are loc în timpul domniei lui Nabucodonosor, iar a doua în timpul domniei lui Darius; în prima poveste, neascultarea conducătorului pământesc are loc în public, în timp ce în cea de-a doua Daniel i se roagă lui Dumnezeu în casa lui. Astfel, poveștile se completează reciproc pentru a pune în evidență că Dumnezeul evreilor îi va izbăvi pe cei care îi sunt credincioși.^[4]

Gen și teme

*Cei trei tineri în cuptorul aprins* (icoană din secolul al XV-lea a Școlii din Novgorod).

Natura legendară a poveștii este dezvăluită de utilizarea liberară a hiperbolei - mărimea statuii, folosirea oricărui tip de muzică, mistuirea în flăcări a călăilor și furia regelui, urmată de mărturisirea de către el a supremației Dumnezeului lui Israel. Acest tip de intrigă este cunoscut în folclor drept „căderea în dizgrație și reabilitarea unui dregător” și implică un om aflat într-o situație prosperă, care este condamnat la închisoare sau la moarte în urma complotului unor dușmani, dar este reabilitat și repus în funcție.^[12]

Când Nabucodonosor se confruntă cu cei trei tineri iudei care refuză să se supună voinței sale, el îi întreabă ce zeu îi va scăpa din mâinile sale. Răspunsul lor este punctul culminant al poveștii: fără să i se adreseze regelui cu titlul său, ei îi spun că întrebarea nu este dacă ei sunt dispuși să se plece în fața statuii regelui, ci dacă Dumnezeu va vrea să-i salveze.^[13] Când cei trei tineri sunt aruncați în cuptor, regele vede patru bărbați umblând prin flăcări, al patrulea arătând ca unul „dintre fiii zeilor”, ca o ființă divină, probabil un înger al Domnului.^[2]

Interpretare

Absența lui Daniel din povestea lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego sugerează că ea a fost inițial o poveste separată.

Numele ebraice ale celor trei tineri erau Anania (חֲנַנְיָה Ḥănanyāh), „Iahve este milostiv”, Misael (מִישָׁאֵל Mîšā'êl), „Cine este ceea ce este El?” și Azaria (עֲזַרְיָה Ǎzaryāh), „Iahve a ajutat”, dar prin decizia regelui li s-au atribuit nume caldeene, astfel încât Anania a devenit Șadrac (שַׁדְרַך Šaḏraḵ), Misael a devenit Meșac (מֵישַׁ֖ךְ Mêšaḵ), iar Azaria a devenit Abed-Nego (עֲבֵ֣דנְג֑וֹ ‘Ǎḇêḏ-Nəḡō).^[14]

Numele caldeene sunt înrudite cu cele ebraice, numele El și Iah (prescurtare a numelui Iahve) fiind înlocuite cu teonime babiloniene: Šaḏra poate proveni din Šudur Aku „Stăpânirea lui Aku (zeul lunii)”,^[15] Mêšaḵ este probabil o variație a expresiei Mi-ša-aku, care înseamnă „Cine este așa cum este Aku?”, iar Abed-Nego este fie „sclavul zeului Nebo/Nabu”, fie o variantă a lui Abednergal, „sclavul zeului Nergal”.

Cuvântul „Dura” (locul unde este ridicată statuia) înseamnă simplu „câmpie” sau „cetate” și nu este un loc specific; istoricul grec Herodot menționează existența unei statui din aur a zeului Bel în Babilon, dar dimensiunea gigantică a acestei statui ar putea sugera că originile sale se află în folclor.^[16] Dimensiunile statuii (6×60 coți) sunt legate intertextual cu cele ale celui de-al Doilea Templu din cartea biblică a lui Ezdra–Neemia (60×60 coți), ceea ce sugerează că statuia regelui este pusă în contrast cu lăcașul de închinare al evreilor credincioși (precum Daniel), după venirea lor din exilul babilonian.^[17]

Liturghia creștină

Versiunea grecească a lui Daniel 3 introduce „Cântarea celor trei tineri”, doi psalmi, uniți printr-o narațiune care scoate în evidență salvarea lor miraculoasă (o adăugire apocrifă, numită Daniel 3:51–90 în unele ediții ale Bibliei).^[18]^[2] Cântecul se referă la odele 7 și 8 ale canonului, un imn cântat la utrenii și cu alte ocazii în Biserica Ortodoxă. Citirea poveștii aruncării tinerilor în cuptorul aprins, inclusiv cântarea, este recomandată pentru vecernia celebrată în bisericile ortodoxe în Sâmbăta Mare. Cantica latină Benedicite Dominum este inspirat din „cântecul celor trei tineri”. Ea este cântată în cursul laudelor din duminici și zile de sărbătoare.^[2]

În Biserica Ortodoxă cei trei tineri sunt prăznuiți împreună cu Daniel în ziua de 17 decembrie.^[6] Credincioșii ortodocși îi pomenesc, de asemenea, în cele două duminici înainte de Nașterea Domnului. Biserica Luterană - Sinodul din Missouri îi include pe Daniel și pe cei trei tineri în Calendarul Sfinților pe 17 decembrie.

În cultură

Literatură

1963: Martin Luther King Jr. se referă la cei trei tineri iudei în scrisoarea sa din închisoarea Birmingham
1915-1974: Bertie Wooster, personaj central la mai multor romane și nuvele ale scriitorului umorist britanic P.G. Wodehouse, se referă ocazional la cei trei tineri iudei, după ce a aflat despre ei la școală în urma câștigării unui premiu pentru cunoașterea scripturilor.

Muzică

1952: "Shadrack Mishack Abednigo"^[19] al lui Louis Armstrong

anii 1930–1962: „Shadrack” al lui Robert MacGimsey
1955–1956: Gesang der Jünglinge al lui Karlheinz Stockhausen
1969: „Fourth Man In The Fire” al lui Johnny Cash
1974: „Loose Booty” al lui Sly and the Family Stone
1976: „Abendigo” al The Abyssinians
1977: „La La Bam-Bam” al The Congos
1979: „Survival” al lui Bob Marley and the Wailers
1980: „Never Get Burn” al The Twinkle Brothers
1989: „Shadrach” al Beastie Boys
1999: „Never Bow Down” al Third Day
2004: „Blazing Fire” al Steel Pulse
2007: „Burn Us Up” al Shane and Shane
2009: „Shadrach, Meshach, And Abednego” al Asylum Street Spankers
2012: „Meditation is the Practice of Death” al Om

Note

^ Seow 2003, pp. 55-58.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Preda 2000, p. 71.
^ Levine 2010, p. 1233, 1239 footnote 3.1–7.
^ ^a ^b Seow 2003, p. 87.
^ ^a ^b Levine 2010, pp. 1239-1241.
^ ^a ^b ^c Preda 2000, pp. 70-71.
^ Collins 1984, pp. 29, 34–35.
^ Collins 1984, p. 28.
^ Redditt 2008, pp. 176–177, 180.
^ Wesselius 2002, p. 295.
^ Redditt 2008, p. 177.
^ Collins 1984, p. 55.
^ Seow 2003, p. 55-57.
^ În timp ce Daniel a devenit Beltșațar (în ebraică בֵּ֣לְטְשַׁאצַּ֗ר Belteshazzar, Daniel 1:7 sau Baltazar (Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, p. 71). „1611 King James Bible. Book of Daniel, chapter 1”. Arhivat din original la 9 februarie 2013.
^ Orr, James, M.A., D.D. (ed. general). „ERI-AKU”. International Standard Bible Encyclopedia. 1915
^ Levine 2010, p. 1239, footnote 3.1–7.
^ Wesselius 2002, p. 303.
^ Collins 1984, p. 56.
^ Louis Armstrong – Shadrach, Meshach, and Abednego (în engleză), accesat în 12 ianuarie 2020

Bibliografie

Aune, David E. (2010). „The World of Roman Hellenism”. În Aune, David E. The Blackwell Companion to The New Testament. John Wiley & Sons. ISBN 9781444318944.
Bandstra, Barry L. (2008). Reading the Old Testament: An Introduction to the Hebrew Bible. Wadsworth Publishing Company. ISBN 978-0495391050.
Boyer, Paul S. (1992). When Time Shall Be No More: Prophecy Belief in Modern American Culture. Harvard University Press. ISBN 0-674-95129-8.
Brettler, Mark Zvi (2005). How To Read the Bible. Jewish Publication Society. ISBN 9780827610019.
Cohn, Shaye J.D. (2006). From the Maccabees to the Mishnah. Westminster John Knox Press. ISBN 9780664227432.
Collins, John J. (1984). Daniel: With an Introduction to Apocalyptic Literature. Eerdmans. ISBN 9780802800206.
Collins, John J. (1998). The Apocalyptic Imagination: An Introduction to Jewish Apocalyptic Literature. Eerdmans. p. 103. ISBN 9780802843715. Son of Man: The interpretation and influence of Daniel 7.
Collins, John J. (2001). „Current Issues in the Study of Daniel”. În Collins, John J.; Flint, Peter W.; VanEpps, Cameron. The Book of Daniel: Composition and Reception. I. BRILL. ISBN 9004116753.
Collins, John J. (2003). „From Prophecy to Apocalypticism: The Expectation of the End”. În McGinn, Bernard; Collins, John J.; Stein, Stephen J. The Continuum History of Apocalypticism. Continuum. ISBN 9780826415202.
Crawford, Sidnie White (2000). „Apocalyptic”. În Freedman, David Noel; Myers, Allen C. Eerdmans Dictionary of the Bible. Eerdmans. ISBN 9789053565032.
Davidson, Robert (1993). „Jeremiah, Book of”. În Metzger, Bruce M.; Coogan, Michael D. The Oxford Companion to the Bible. Oxford University Press. ISBN 9780199743919. Jeremiah Book Of
Davies, Philip (2006). „Apocalyptic”. În Rogerson, J. W.; Lieu, Judith M. The Oxford Handbook of Biblical Studies. Oxford Handbooks Online. ISBN 9780199254255.
DeChant, Dell (2009). „Apocalyptic Communities”. În Neusner, Jacob. World Religions in America: An Introduction. Westminster John Knox Press. ISBN 9781611640472.
Dunn, James D.G. (2002). „The Danilic Son of Man in the New Testament”. În Collins, John J.; Flint, Peter W.; VanEpps, Cameron. The Book of Daniel: Composition and Reception. BRILL. ISBN 0391041282.
Froom, Le Roy Edwin (1950). Early Church Exposition, Subsequent Deflections, and Medieval Revival. The Prophetic Faith of our Fathers: The Historical Development of Prophetic Interpretation. 1. The Review and Herald Publishing Association. p. 1006. Arhivat din original la 14 iunie 2012. Accesat în 11 iulie 2020.
Froom, Le Roy Edwin (1948). Pre-Reformation and Reformation Restoration, and Second Departure. The Prophetic Faith of our Fathers: The Historical Development of Prophetic Interpretation. 2. The Review and Herald Publishing Association. p. 863. Arhivat din original la 14 iunie 2012. Accesat în 11 iulie 2020.
Froom, Le Roy Edwin (1946). PART I, Colonial and Early National American Exposition. PART II, Old World Nineteenth Century Advent Awakening. The Prophetic Faith of our Fathers: The Historical Development of Prophetic Interpretation. 3. The Review and Herald Publishing Association. p. 802. Arhivat din original la 14 iunie 2012. Accesat în 11 iulie 2020.
Gallagher, Eugene V. (2011). „Millennialism, Scripture, and Tradition”. În Wessinger, Catherine. The Oxford Handbook of Millennialism. Oxford University Press. ISBN 9780195301052.
Goldingay, John J. (2002). „Daniel in the Context of OT Theology”. În Collins, John J.; Flint, Peter W.; VanEpps, Cameron. The Book of Daniel: Composition and Reception. II. BRILL. ISBN 0391041282.
Grabbe, Lester L. (2010). An Introduction to Second Temple Judaism: History and Religion of the Jews in the Time of Nehemiah, the Maccabees, Hillel, and Jesus. Continuum. ISBN 9780567552488.
Grabbe, Lester L. (2002). Judaic Religion in the Second Temple Period: Belief and Practice from the Exile to Yavneh. Routledge. ISBN 9780203461013.
Grabbe, Lester L. (2002). „A Dan(iel) For All Seasons”. În Collins, John J.; Flint, Peter W.; VanEpps, Cameron. The Book of Daniel: Composition and Reception. BRILL. ISBN 9004116753.
Hammer, Raymond (1976). The Book of Daniel. Cambridge University Press. ISBN 9780521097659.
Harrington, Daniel J. (1999). Invitation to the Apocrypha. Eerdmans. ISBN 9780802846334.
Hebbard, Aaron B. (2009). Reading Daniel as a Text in Theological Hermeneutics. Wipf and Stock Publishers. ISBN 9781606089910.
Hill, Andrew E. (2009). „Daniel-Malachi”. În Longman, Tremper; Garland, David E. The Expositor's Bible Commentary. 8. Zondervan. ISBN 9780310590545.
Hill, Charles E. (2000). „Antichrist”. În Freedman, David Noel; Myers, Allen C. Eerdmans Dictionary of the Bible. Eerdmans. ISBN 9789053565032.
Holbrook, Frank B. (1986). The Seventy Weeks, Leviticus, and the Nature of Prophecy (ed. Volume 3 of Daniel and Revelation Committee Series). Biblical Research Institute, General Conference of Seventh-day Adventists. ISBN 0925675024.
Horsley, Richard A. (2007). Scribes, Visionaries, and the Politics of Second Temple Judea. Presbyterian Publishing Corp. ISBN 9780664229917.
Knibb, Michael (2009). Essays on the Book of Enoch and Other Early Jewish Texts and Traditions. BRILL. ISBN 978-9004167254.
Knibb, Michael (2002). „The Book of Daniel in its Context”. În Collins, John J.; Flint, Peter W.; VanEpps, Cameron. The Book of Daniel: Composition and Reception. BRILL. ISBN 9004116753.
Koch, Klaus (2002). „Stages in the Canonization of the Book of daniel”. În Collins, John J.; Flint, Peter W.; VanEpps, Cameron. The Book of Daniel: Composition and Reception. BRILL. ISBN 0391041282.
Kratz, Reinhard (2002). „The Visions of Daniel”. În Collins, John J.; Flint, Peter W.; VanEpps, Cameron. The Book of Daniel: Composition and Reception. BRILL. ISBN 9004116753.
Levine, Amy-Jill (2010). „Daniel”. În Coogan, Michael D.; Brettler, Marc Z.; Newsom, Carol A. The new Oxford annotated Bible with the Apocryphal/Deuterocanonical books : New Revised Standard Version. Oxford University Press. ISBN 9780199370504.
Lucas, Ernest C. (2005). „Daniel, Book of”. În Vanhoozer, Kevin J.; Bartholomew, Craig G.; Treier, Daniel J. Dictionary for Theological Interpretation of the Bible. Baker Academic. ISBN 9780801026942.
Mangano, Mark (2001). Esther & Daniel. College Press. ISBN 9780899008851.
Matthews, Victor H.; Moyer, James C. (2012). The Old Testament: Text and Context. Baker Books. ISBN 9780801048357.
Nelson, William B. (2000). „Daniel”. În Freedman, David Noel; Myers, Allen C. Eerdmans Dictionary of the Bible. Eerdmans. ISBN 9789053565032.
Nelson, William B. (2013). Daniel. Baker Books. ISBN 9781441240064.
Newsom, Carol A.; Breed, Brennan W. (2014). Daniel: A Commentary. Presbyterian Publishing Corp. ISBN 9780664220808.
Nichol, F., ed. (1954). „chronology chart”. SDA Bible Commentary. pp. 326–327.
Niskanen, Paul (2004). The Human and the Divine in History: Herodotus and the Book of Daniel. Continuum. ISBN 9780567082138.
Pasachoff, Naomi E.; Littman, Robert J. (2005). A Concise History of the Jewish People. Rowman & Littlefield. ISBN 9780742543669.
Portier-Young, Anathea E. (2013). Apocalypse Against Empire: Theologies of Resistance in Early Judaism. Eerdmans. ISBN 9780802837110.
Preda, Emil (2000). Dicționar al sfinților ortodocși. București: Ed. Lucman. ISBN 973-9439-44-6.
Provan, Iain (2003). „Daniel”. În Dunn, James D. G.; Rogerson, John William. Eerdmans Commentary on the Bible. Eerdmans. ISBN 9780802837110.
Redditt, Paul L. (2008). Introduction to the Prophets. Eerdmans. ISBN 9780802828965.
Reid, Stephen Breck (2000). „Daniel, Book of”. În Freedman, David Noel; Myers, Allen C. Eerdmans Dictionary of the Bible. Eerdmans. ISBN 9789053565032.
Rowland, Christopher (2007). „Apocalyptic Literature”. În Hass, Andrew; Jasper, David; Jay, Elisabeth. The Oxford Handbook of English Literature and Theology. Oxford University Press. ISBN 9780199271979.
Ryken, Leland; Wilhoit, Jim; Longman, Tremper (1998). Dictionary of Biblical Imagery. InterVarsity Press. ISBN 9780830867332.
Sacchi, Paolo (2004). The History of the Second Temple Period. Continuum. ISBN 9780567044501.
Schwartz, Daniel R. (1992). Studies in the Jewish Background of Christianity. Mohr Siebeck. ISBN 9783161457982.
Seow, C.L. (2003). Daniel. Westminster John Knox Press. ISBN 9780664256753.
Schiffman, Lawrence H. (1991). From Text to Tradition: A History of Second Temple and Rabbinic Judaism. KTAV Publishing House. ISBN 9780881253726.
Spencer, Richard A. (2002). „Additions to Daniel”. În Mills, Watson E.; Wilson, Richard F. The Deuterocanonicals/Apocrypha. Mercer University Press. ISBN 9780865545106.

Towner, W. Sibley (1993). „Daniel”. În Coogan, Michael D.; Metzger, Bruce M. The Oxford Companion to the Bible. Oxford University Press. ISBN 9780199743919.
Towner, W. Sibley (1984). Daniel. Westminster John Knox Press. ISBN 9780664237561.
VanderKam, James C. (2010). The Dead Sea Scrolls Today. Eerdmans. ISBN 9780802864352.
VanderKam, James C.; Flint, Peter (2013). The meaning of the Dead Sea scrolls: their significance for understanding the Bible, Judaism, Jesus, and Christianity. HarperCollins. ISBN 9780062243300.
Weber, Timothy P. (2007). „Millennialism”. În Walls, Jerry L. The Oxford Handbook of Eschatology. Oxford University Press. ISBN 9780199742486.
Wesselius, Jan-Wim (2002). „The Writing of Daniel”. În Collins, John J.; Flint, Peter W.; VanEpps, Cameron. The Book of Daniel: Composition and Reception. BRILL. ISBN 0391041282.
White, Ellen (2014). Yahweh's Council: Its Structure and Membership. Mohr Siebeck. ISBN 9783161532931.

[FOOTNOTESeow200355-58-1] Seow 2003, pp. 55-58.

[FOOTNOTEPreda200071-2] Preda 2000, p. 71.

[FOOTNOTELevine20101233,_1239_footnote_3.1–7-3] Levine 2010, p. 1233, 1239 footnote 3.1–7.

[FOOTNOTESeow200387-4] Seow 2003, p. 87.

[FOOTNOTELevine20101239-1241-5] Levine 2010, pp. 1239-1241.

[FOOTNOTEPreda200070-71-6] Preda 2000, pp. 70-71.

[FOOTNOTECollins198429,_34–35-7] Collins 1984, pp. 29, 34–35.

[FOOTNOTECollins198428-8] Collins 1984, p. 28.

[FOOTNOTERedditt2008176–177,_180-9] Redditt 2008, pp. 176–177, 180.

[FOOTNOTEWesselius2002295-10] Wesselius 2002, p. 295.

[FOOTNOTERedditt2008177-11] Redditt 2008, p. 177.

[FOOTNOTECollins198455-12] Collins 1984, p. 55.

[FOOTNOTESeow200355-57-13] Seow 2003, p. 55-57.

[14] În timp ce Daniel a devenit Beltșațar (în ebraică בֵּ֣לְטְשַׁאצַּ֗ר Belteshazzar, Daniel 1:7 sau Baltazar (Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, p. 71). „1611 King James Bible. Book of Daniel, chapter 1”. Arhivat din original la 9 februarie 2013.

[15] Orr, James, M.A., D.D. (ed. general). „ERI-AKU”. International Standard Bible Encyclopedia. 1915

[FOOTNOTELevine20101239,_footnote_3.1–7-16] Levine 2010, p. 1239, footnote 3.1–7.

[FOOTNOTEWesselius2002303-17] Wesselius 2002, p. 303.

[FOOTNOTECollins198456-18] Collins 1984, p. 56.

[19] Louis Armstrong – Shadrach, Meshach, and Abednego (în engleză), accesat în 12 ianuarie 2020

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]