Electrocardiogramă

Reprezentare schematică a unui ECG normal

ECG-ul, cu fazele corespunzătoare a sectoarelor inimii

Electrocardiograma (ECG sau EKG) este o înregistrare a activităților electrice a fibrelor musculare ale inimii. Fiecare încordare a musculaturii inimii, este urmarea unei excitații electrice care provine de la nodul sinusoidal și transmis musculaturii inimii. Aceste schimbări electrice potențiale ale inimii, se pot măsura la suprafața organismului, fiind prezentate printr-o imagine repetată a activității cardiace electrice. Cu ajutorul electrocardiogramei se pot enunța o serie de proprietăți și boli ale inimii.

Istorie

În anul 1843 Carlo Matteucci descoperise la experimentele sale făcute la inimile porumbeilor, bazată pe activități electrice. În 1882, fiziologul Augustus Desiré Waller, făcuse pentru prima dată la labele câinelui lui Jimmy, un ECG cu ajutorul soluției conducătoare de curent, clorură de argint. 1887 cu ajutorul unui electrometru capilar (inventat 1873 de Lippmann), a putut înregistra pentru prima dată fluxurile inimii.

Instrumentele pentru electrocardiogramă urmau să fie semnificativ îmbunătățite de Willem Einthoven, de care în anul 1903 au fost întroduse pentru diagnosticare în clinici. Terminologia introdusă de el se mai folosește pînă în prezent.

ECG-ul este un procedeu de testare neinvaziv, care oricând și aproape oriunde se poate efectua.

Legături externe

• Electrocardiograma - www.sfatulmedicului.ro
• INVESTIGAREA CORDULUI, Dr. Raluca Papacocea, 2005 - www.fiziologie.ro (1,16 MB)