Sari la conținut

Forță Euler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

În mecanica clasică forța Euler este forța aparentă tangențială[1] care apare într-un sistem de referință în rotație⁠(d) neuniformă, folosită la analiza mișcării în cazul că viteza unghiulară a axelor sistemului de referință este neuniformă. Accelerația Euler (numită astfel după Leonhard Euler), cunoscută și drept accelerația azimutală[2] sau accelerația transversală[3][4] este acea parte a accelerației absolute care este cauzată de variația vitezei unghiulare a sistemului de referință.[5]

Exemplu intuitiv

Forța Euler va fi simțită de o persoană care se dă într-un carusel. Pe măsură ce începe mișcarea, forța Euler va fi forța aparentă care împinge persoana spre spate; iar pe măsură ce mișcarea se oprește, aceasta va fi forța aparentă care va împinge persoana spre față. O persoană aflată în carusel la margine va percepe o forță aparentă mai mare decât o persoană aflată mai aproape de axa de rotație.

Descriere matematică

Direcția și mărimea accelerației Euler sunt date, în sistemul de referință în rotație⁠(d), de:

unde este viteza unghiulară a sistemului de referință, iar r este poziția vectorială a punctului din sistemul de referință. Forța Euler asupra unui obiect de masă m din sistemul de referință în rotație este atunci:

Note

  1. ^ en Jerrold E. Marsden, Tudor S. Ratiu (). Introduction to Mechanics and Symmetry: A Basic Exposition of Classical Mechanical Systems. Springer. p. 251. ISBN 0-387-98643-X. 
  2. ^ en David Morin (). Introduction to classical mechanics: with problems and solutionsNecesită înregistrare gratuită. Cambridge University Press. p. 469. ISBN 978-0-521-87622-3. acceleration azimuthal Morin. 
  3. ^ Petru Cara Contribuții la studiul îmbunătățirii confortului infrastucturii transporturilor urbane și interurbane (teză de doctorat), Universitatea Politehnica Timișoara, 2005, p. 23, accesat 2024-04-06
  4. ^ en Grant R. Fowles and George L. Cassiday (). Analytical Mechanics, 6th ed. Harcourt College Publishers. p. 178. 
  5. ^ en Richard H Battin (). An introduction to the mathematics and methods of astrodynamics. Reston, VA: American Institute of Aeronautics and Astronautics. p. 102. ISBN 1-56347-342-9. 

Vezi și