Sari la conținut

Anacolut: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
propoziție
anulat modificarea făcută de 212.93.156.91, v. Wikipedia:Versiuni de ortografie română
Linia 1: Linia 1:
'''Anacolutul''' este o întrerupere în structura [[sintaxă|sintactică]] a unei [[frază|fraze]]. O frază ce conține un anacolut începe într-un mod care sugerează o anumită finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel încât cele două fragmente de frază au o legătură sintactică defectuoasă. De exemplu, fraza ''Cine mă caută, nu sunt acasă'' conține un anacolut, pentru că începe cu o [[propoziție subordonată subiectivă]], lăsând impresia că urmează informații despre persoana care ''mă caută'', dar continuă cu o propoziție principală care are deja subiectul neexprimat inclus ''eu''. Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei.
'''Anacolutul''' (plural: ''anacoluturi'' sau ''anacolute'') este o întrerupere în structura [[sintaxă|sintactică]] a unei [[frază|fraze]]. O frază ce conține un anacolut începe într-un mod care sugerează o anumită finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel încît cele două fragmente de frază au o legătură sintactică defectuoasă. De exemplu, fraza ''Cine mă caută, nu sînt acasă'' conține un anacolut, pentru că începe cu o [[propoziție subordonată subiectivă]], lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care ''mă caută'', dar continuă cu o propoziție principală care are deja subiectul neexprimat inclus ''eu''. Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei.


În general, anacolutul este considerat o greșeală gramaticală și de stil, dar poate fi folosit intenționat în [[limbă literară|limba literară]] pentru a obține anumite efecte. De exemplu, deoarece anacolutul este specific limbii vorbite și gândirii interioare, apariția lui în scrierile literare sugerează aceste registre retorice. Pe de altă parte, anacoluturile mai sunt folosite în literatură pentru efectul comic pe care îl au și pentru a sugera lipsa de cultură a unor personaje; autorul român [[I. L. Caragiale]] a întrebuințat adesea anacolutul în scrierile sale în acest scop.
În general, anacolutul este considerat o greșeală gramaticală și de stil, dar poate fi folosit intenționat în [[limbă literară|limba literară]] pentru a obține anumite efecte. De exemplu, deoarece anacolutul este specific limbii vorbite și gîndirii interioare, apariția lui în scrierile literare sugerează aceste registre retorice. Pe de altă parte, anacoluturile mai sînt folosite în literatură pentru efectul comic pe care îl au și pentru a sugera lipsa de cultură a unor personaje; autorul român [[I. L. Caragiale]] a întrebuințat adesea anacolutul în scrierile sale în acest scop.


== Etimologie ==
== Etimologie ==
[[Limba greacă veche]] târzie: ανάκολουθον ''anakolouthon'' (inconsecvență [[logică]]), forma de neutru a adjectivului ''anakolouthos'' (inconsecvent) → [[limba latină]] târzie: ''anacoluthon'' → [[limba franceză]]: ''anacoluthe'' → [[limba română]]: ''anacolut''.
[[Limba greacă veche]] tîrzie: ανάκολουθον ''anakolouthon'' (inconsecvență [[logică]]), forma de neutru a adjectivului ''anakolouthos'' (inconsecvent) → [[limba latină]] tîrzie: ''anacoluthon'' → [[limba franceză]]: ''anacoluthe'' → [[limba română]]: ''anacolut''.


==Clasificare==
==Clasificare==
Există două tipuri de anacolut:{{nc}}
Există două tipuri de anacolut:{{nc}}
*''Anacolut simplu'' – vizează cazul, numărul, persoana;
*''Anacolut simplu'' – vizează cazul, numărul, persoana;
*''Anacolut multiplu'' – constând în combinarea unor construcții diferite, combinare lipsită de orice coerență.
*''Anacolut multiplu'' – constînd în combinarea unor construcții diferite, combinare lipsită de orice coerență.


== Exemple ==
== Exemple ==
Linia 16: Linia 16:
a) Anacolut simplu:
a) Anacolut simplu:
*„Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palatele și socrii.” (I. Creangă, ''Povestea porcului'')
*„Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palatele și socrii.” (I. Creangă, ''Povestea porcului'')
*„Fetele împăratului, întâmplându-se de față când a lovit spânul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dânsul.” (I. Creangă, ''Harap-Alb'')
*„Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul.” (I. Creangă, ''Harap-Alb'')


b) Anacolut multiplu:
b) Anacolut multiplu:
*„Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn’ atunci cu birja de la Marinescu Bragadiru din Piață, încă chiar domn’ zicea să-l iau în birje.” (I. L. Caragiale, ''Justiție'')
*„Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn’ atunci cu birja de la Marinescu Bragadiru din Piață, încă chiar domn’ zicea să-l iau în birje.” (I. L. Caragiale, ''Justiție'')
*„Considerând că domnișoara Lucreția Ionescu pretinde că este în dreptul său deoarece în virtutea contractului cu timbru în regulă, când se știa că are domiciliu, neașteptându-se nicidecum, căci nu a avut nici cea mai mică somațiune iar biletul de închiriat a fost pus ilegal și de aceea nu i-a dat nicio importanță.” (I. L. Caragiale, ''Proces verbal'')
*„Considerînd că domnișoara Lucreția Ionescu pretinde că este în dreptul său deoarece în virtutea contractului cu timbru în regulă, cînd se știa că are domiciliu, neașteptîndu-se nicidecum, căci nu a avut nici cea mai mică somațiune iar biletul de închiriat a fost pus ilegal și de aceea nu i-a dat nicio importanță.” (I. L. Caragiale, ''Proces verbal'')
*„Cei ce nu închid geamurile de la ghenă și se sparg din cauza curentului, vor plăti toți studenții ce locuiesc pe acel etaj.” (''Academia Cațavencu'', 18 mai 2004)
*„Cei ce nu închid geamurile de la ghenă și se sparg din cauza curentului, vor plăti toți studenții ce locuiesc pe acel etaj.” (''Academia Cațavencu'', 18 mai 2004)
*„Cartea era la Vasile, care mă costase 50.000 de lei, și nici nu era acasă, că avea copertă de carton și stă tocmai în Giulești și nici maică-sa.”<ref>[http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/xxxdictionar.htm G. Pruteanu: Mic dicționar]</ref>
*„Cartea era la Vasile, care mă costase 50.000 de lei, și nici nu era acasă, că avea copertă de carton și stă tocmai în Giulești și nici maică-sa.”<ref>[http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/xxxdictionar.htm G. Pruteanu: Mic dicționar]</ref>

Versiunea de la 17 mai 2022 08:08

Anacolutul (plural: anacoluturi sau anacolute) este o întrerupere în structura sintactică a unei fraze. O frază ce conține un anacolut începe într-un mod care sugerează o anumită finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel încît cele două fragmente de frază au o legătură sintactică defectuoasă. De exemplu, fraza Cine mă caută, nu sînt acasă conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care mă caută, dar continuă cu o propoziție principală care are deja subiectul neexprimat inclus eu. Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei.

În general, anacolutul este considerat o greșeală gramaticală și de stil, dar poate fi folosit intenționat în limba literară pentru a obține anumite efecte. De exemplu, deoarece anacolutul este specific limbii vorbite și gîndirii interioare, apariția lui în scrierile literare sugerează aceste registre retorice. Pe de altă parte, anacoluturile mai sînt folosite în literatură pentru efectul comic pe care îl au și pentru a sugera lipsa de cultură a unor personaje; autorul român I. L. Caragiale a întrebuințat adesea anacolutul în scrierile sale în acest scop.

Etimologie

Limba greacă veche tîrzie: ανάκολουθον anakolouthon (inconsecvență logică), forma de neutru a adjectivului anakolouthos (inconsecvent) → limba latină tîrzie: anacoluthonlimba franceză: anacoluthelimba română: anacolut.

Clasificare

Există două tipuri de anacolut:[necesită citare]

  • Anacolut simplu – vizează cazul, numărul, persoana;
  • Anacolut multiplu – constînd în combinarea unor construcții diferite, combinare lipsită de orice coerență.

Exemple

În limba română:

a) Anacolut simplu:

  • „Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palatele și socrii.” (I. Creangă, Povestea porcului)
  • „Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul.” (I. Creangă, Harap-Alb)

b) Anacolut multiplu:

  • „Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn’ atunci cu birja de la Marinescu Bragadiru din Piață, încă chiar domn’ zicea să-l iau în birje.” (I. L. Caragiale, Justiție)
  • „Considerînd că domnișoara Lucreția Ionescu pretinde că este în dreptul său deoarece în virtutea contractului cu timbru în regulă, cînd se știa că are domiciliu, neașteptîndu-se nicidecum, căci nu a avut nici cea mai mică somațiune iar biletul de închiriat a fost pus ilegal și de aceea nu i-a dat nicio importanță.” (I. L. Caragiale, Proces verbal)
  • „Cei ce nu închid geamurile de la ghenă și se sparg din cauza curentului, vor plăti toți studenții ce locuiesc pe acel etaj.” (Academia Cațavencu, 18 mai 2004)
  • „Cartea era la Vasile, care mă costase 50.000 de lei, și nici nu era acasă, că avea copertă de carton și stă tocmai în Giulești și nici maică-sa.”[1]

În limba franceză: „Espérant le tout à votre satisfaction, veuillez agréer mes salutations distinguées.”

În limba engleză: „I warned him that if he continues to drink, what will become of him?”

Note

Bibliografie