Orbită osculatoare: Diferență între versiuni
Reformulare Etichetă: Modificare sursă 2017 |
m Reformulare Etichetă: Modificare sursă 2017 |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
În [[astronomie]], mai precis în [[Astrodinamică|mecanica spațială]], '''orbita osculatoare''' a unui obiect din spațiu, la un moment dat, este [[Orbită (astronomie)#Orbită kepleriană|orbita kepleriană]] gravitațională (eliptică sau conică) pe care acest obiect ''ar fi avut-o'' în raport cu corpul central în absența perturbațiilor.<ref>[[Forest Ray Moulton]], ''Introduction to Celestial Mechanics'', (1902, Dover, |
În [[astronomie]], mai precis în [[Astrodinamică|mecanica spațială]], '''orbita osculatoare''' a unui obiect din spațiu, la un moment dat, este [[Orbită (astronomie)#Orbită kepleriană|orbita kepleriană]] gravitațională (eliptică sau conică) pe care acest obiect ''ar fi avut-o'' în raport cu corpul central în absența perturbațiilor.<ref>[[Forest Ray Moulton]], ''Introduction to Celestial Mechanics'', (1902, Dover, reeditare în 1970), paginile 322-323.</ref> În alți termeni, este orbita care corespunde vectorilor de stare orbitală curenți, adică poziția și viteza. |
||
==Calcul== |
==Calcul== |
||
Versiunea de la 26 decembrie 2017 18:00
În astronomie, mai precis în mecanica spațială, orbita osculatoare a unui obiect din spațiu, la un moment dat, este orbita kepleriană gravitațională (eliptică sau conică) pe care acest obiect ar fi avut-o în raport cu corpul central în absența perturbațiilor.[1] În alți termeni, este orbita care corespunde vectorilor de stare orbitală curenți, adică poziția și viteza.
Calcul
Orbita osculatoare cât și poziția unui obiect sunt determinate de cele șase elemente orbitale kepleriene standard. Acestea se calculează cu ușurință îndată ce poziția și viteza obiectului în raport cu corpul central sunt cunoscute.
În absența perturbațiilor, elementele orbitale ar rămâne constante. În practică, obiectele astronomice sunt supuse unor perturbații care le afectează elementele orbitale, și adesea într-un mod foarte semnificativ. Mecanica spațială pentru planete și a Lunii a fost calculată în așa fel încât orbita lor este reprezentată cu termeni constanți și termeni periodici. În cazul planetelor minore, a fost elaborat un sistem de elemente orbitale proprii, în scopul reprezentării componenților majori ai orbitei lor.
Terminologie
Calificativul osculator provine de la verbul latin osculor, osculari, osculatus sum, care semnifică „a pupa”, „a săruta”:[2]într-adevăr, în orice moment, orbita osculatoare este tangentă la orbita reală a unui obiect.
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Referințe și note
- ^ Forest Ray Moulton, Introduction to Celestial Mechanics, (1902, Dover, reeditare în 1970), paginile 322-323.
- ^ G. Guțu, Dicționar latin-român (1983).
Bibliografie
- G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
Legături externe
- Animație a orbitelor a trei corpuri: linia fină este orbita osculatoare, calculată dinainte, în timp ce orbitele reale sunt calculate digital pentru fiecare „pas” al animației.
