Margherita Granbassi

Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

Născut(ă)

1 septembrie 1979 (44 de ani)
Trieste, Italia

Înălțime

1,65 m

Greutate

56 kg

Țară

Italia

Armă

floretă

Mână

dreptace

Clasamentul FIE

arhivă

Palmares de medalii

Jocurile Olimpice
Bronz	Beijing 2008	Individual
Bronz	Beijing 2008	Pe echipe
Campionatul Mondial
Aur	New York 2004	Pe echipe
Aur	Torino 2006	Individual
Aur	Antalya 2009	Pe echipe
Argint	Torino 2006	Pe echipe
Argint	Sankt Petersburg 2007	Individual
Campionatul European
Aur	Koblenz 2001	Pe echipe
Aur	Zalaegerszeg 2005	Pe echipe
Argint	Bourges 2003	Pe echipe
Argint	Kiev 2008	Individual
Bronz	Copenhaga 2004	Pe echipe
Bronz	Gent 2007	Individual
Bronz	Gent 2007	Pe echipe

Margherita Granbassi (n. 1 septembrie 1979, Trieste, Italia) este o fostă scrimeră italiană specializată pe floretă, triplă campioană mondială (în 2004, 2006 și 2009) și dublă campioană europeană (în 2001 și 2005). A fost laureată cu bronz atât la individual, cât și pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing.

Carieră

S-a născut într-o familie de origine luxemburgheză. Bunicul său, Mario, și-a schimbat numele Niederkorn în „traducerea” italiană, Granbassi.^[1] Ea s-a apucat de scrimă la vârsta de opt ani, luând exemplul fraților mai mari Manlio și Franz.^[2] Primul antrenor a fost Dario Codarin la clubul Gemina din San Giorgio di Nogaro, apoi ea a fost formată de Andrea Magro la Udine.^[2] În anul 1991 a câștigat campionatul național al Italiei la categoria de vârsta. Trei ani mai târziu s-a alăturat echipei naționale de cadeți și juniori. În 1995 a devenit vicecampioana mondială la categoria cadeți.

La Jocurile Olimpice de vară din 2000 ea a însoțit echipa Italiei ca sparring-partner. În anul următor s-a alăturat lui Centro Sportivo Carabinieri. A fost aleasă ca rezervă la Campionatul European din 2001 de la Koblenz, cucerind prima sa medalie la o competiție majoră de seniori. Totuși, nu a putut să participe la Campionatul Mondial din același an, după ce s-a rănit la genunchi stâng.

În 2004 a devenit campioană mondială pe echipe la competiția organizată pentru probele care nu figurau pe programul olimpic. La Jocurile Olimpice de vară din 2004 a fost eliminată în turul întâi de franțuzoaica Adeline Wuillème. Doi ani mai târziu a devenit campioană mondială la individual „acasă” la Torino, după ce a trecut succesiv de conaționale Giovanna Trillini și Valentina Vezzali. La Jocurile Olimpice din 2008 a atins semifinale, unde a pierdut cu Vezzali, scorul fiind 12–3. A trecut în finală mică de Trillini, adjudecându-se medalia de bronz. La proba pe echipe, Italia a fost învinsă la limită de Rusia în semifinală, dar a depășit Ungaria în meciul pentru medalia de bronz.

La scurt timp după Jocurile de la Beijing a fost chemată de Michele Santoro la emisiunea AnnoZero pe Rai 2, pentru a o înlocui pe Beatrice Borromeo.^[1] După această experiență, s-a întors pe planșă. La Campionatul Mondial din 2009 a cucerit aurul pe echipe pentru a două dată în carieră. În anul 2010 a participat la Ballando con le stelle cu Stefano Di Filippo.^[1] În anul 2014 s-a retras din sport în urma rănilor repetate.

Note

^ ^a ^b ^c Giorgio Dell’Arti. „Margherita Granbassi”. Catalogo dei viventi 2015 (în italiană). ^{[nefuncțională]}
^ ^a ^b Francesco Cardella (16 decembrie 2007). „Margherita: «Il fioretto e i fratelli moschettieri»”. Il Piccolo (în italiană).

Legături externe

it www.margheritagranbassi.com, site-ul oficial
it Prezentare la site-ul Carabinieri
en Margherita Granbassi la Olympedia.org

[50M-1] Giorgio Dell’Arti. „Margherita Granbassi”. Catalogo dei viventi 2015 (în italiană). ^{[nefuncțională]}

[3M-2] Francesco Cardella (16 decembrie 2007). „Margherita: «Il fioretto e i fratelli moschettieri»”. Il Piccolo (în italiană).

[1]

[2]