Utilizator:Sebastianpin/Cutia cu nisip: Diferență între versiuni
Fără descriere a modificării |
+ |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[File:4DJH anim.2.gif|frame|right|Structură 3D animată a unui receptor cuplat cu o proteină G (Receptorul κ-Opioid alături de ligandul JDTic)]] |
[[File:4DJH anim.2.gif|frame|right|Structură 3D animată a unui receptor cuplat cu o proteină G (Receptorul κ-Opioid alături de ligandul JDTic)]] |
||
'''Receptorii cuplați cu proteine G''' (în engleză, ''G protein-coupled receptor, GPCR'') sunt receptori biologici prezenți în [[Membrană celulară|membranele celulare]] și [[Endozom|endozomale]] ce transmit semnale în interiorul celulei (respectiv endozomului) cu ajutorul unor proteine ce leagă GTP (pe scurt [[Proteină G|proteine G]]). În neurobiologie, pentru a fi diferențiați de [[Receptor ionotropic|receptorii ionotropici]] (canale ionice ligand-dependente), receptorii cuplați cu proteine G sunt adeseori cunoscuți sub termenul de receptori metabotropici.<ref>R. Irannejad, J. C. Tomshine u. a.: ''Conformational biosensors reveal GPCR signalling from endosomes.'' În: ''Nature.'' Ediția 495, Numărul 7442, Mrtie 2013, S. 534–538, [[doi:10.1038/nature12000]], PMID 23515162.</ref> |
'''Receptorii cuplați cu proteine G''' (în engleză, ''G protein-coupled receptor, GPCR'') sunt receptori biologici prezenți în [[Membrană celulară|membranele celulare]] și [[Endozom|endozomale]] ce transmit semnale în interiorul celulei (respectiv endozomului) cu ajutorul unor proteine ce leagă GTP (pe scurt [[Proteină G|proteine G]]). În neurobiologie, pentru a fi diferențiați de [[Receptor ionotropic|receptorii ionotropici]] (canale ionice ligand-dependente), receptorii cuplați cu proteine G sunt adeseori cunoscuți sub termenul de receptori metabotropici.<ref>R. Irannejad, J. C. Tomshine u. a.: ''Conformational biosensors reveal GPCR signalling from endosomes.'' În: ''Nature.'' Ediția 495, Numărul 7442, Mrtie 2013, S. 534–538, [[doi:10.1038/nature12000]], PMID 23515162.</ref> |
||
Familia receptorilor cuplați cu proteine G reprezintă cu ai săi peste 1000 de membri diferiți cea mai mare familie de proteine. Receptorii cuplați cu proteine G sunt responsabili pentru procesarea semnalelor luminoase, olfactive și gustative. Ei joacă un rol decisiv în [[inflamație]], în mișcările orientate ale celulelor ([[tactism]]e), transportul substanțelor prin membrana celulară ([[endocitoză]] și [[exocitoză]]) precum și în creșterea și diferențierea celulară. Sunt de asemenea ținta unor hormoni, cum ar fi [[adrenalină|adrenalina]] sau [[glucagon]]ul, și a unor neurotransmițători, ca [[serotonina]] și [[acetilcolina]]. De-asemenea, unele virusuri folosesc receptorii cuplați cu proteine G ca porți de intrare în celulă (de exemplu, [[HIV]]). |
|||
Versiunea de la 17 ianuarie 2020 21:06
Receptorii cuplați cu proteine G (în engleză, G protein-coupled receptor, GPCR) sunt receptori biologici prezenți în membranele celulare și endozomale ce transmit semnale în interiorul celulei (respectiv endozomului) cu ajutorul unor proteine ce leagă GTP (pe scurt proteine G). În neurobiologie, pentru a fi diferențiați de receptorii ionotropici (canale ionice ligand-dependente), receptorii cuplați cu proteine G sunt adeseori cunoscuți sub termenul de receptori metabotropici.[1]
Familia receptorilor cuplați cu proteine G reprezintă cu ai săi peste 1000 de membri diferiți cea mai mare familie de proteine. Receptorii cuplați cu proteine G sunt responsabili pentru procesarea semnalelor luminoase, olfactive și gustative. Ei joacă un rol decisiv în inflamație, în mișcările orientate ale celulelor (tactisme), transportul substanțelor prin membrana celulară (endocitoză și exocitoză) precum și în creșterea și diferențierea celulară. Sunt de asemenea ținta unor hormoni, cum ar fi adrenalina sau glucagonul, și a unor neurotransmițători, ca serotonina și acetilcolina. De-asemenea, unele virusuri folosesc receptorii cuplați cu proteine G ca porți de intrare în celulă (de exemplu, HIV).
- ^ R. Irannejad, J. C. Tomshine u. a.: Conformational biosensors reveal GPCR signalling from endosomes. În: Nature. Ediția 495, Numărul 7442, Mrtie 2013, S. 534–538, doi:10.1038/nature12000, PMID 23515162.