Palatul de Justiție din Cluj-Napoca: Diferență între versiuni
mFără descriere a modificării |
m a redenumit Palatul de Justiţie din Cluj în Palatul de Justiție din Cluj înlocuind redirecţionarea: Robot: Mută Palatul de Justiţie din Cluj pentru Wikipedia:corectarea diacriticelor |
(Nicio diferență)
| |
Versiunea de la 3 iunie 2010 16:13
| Palatul de Justiţie | |
 Faţada vestică (intrarea spre Curtea de Apel) | |
| Clădire | |
|---|---|
| Stil arhitectural | Eclectic |
| Loc | Cluj-Napoca |
| Oraș | Cluj-Napoca[1]  Cluj-Napoca |
| Țară | România |
| Adresă | Calea Dorobanților 24 și Piața Ștefan cel Mare 1, municipiul Cluj-Napoca[1] |
| Coordonate | 46°46′15″N 23°35′55″E / 46.77074°N 23.59862°E |
| Începută | 1898 |
| Terminată | 1902 |
| Echipa de proiectare | |
| Arhitect | Gyula Wagner |
| Inginer | David Sebestyen |
| Site web | |
| [1] | |
Modifică date / text  | |
Palatul de Justiţie din Cluj, situat la intersecţia Pieţei Ştefan cel Mare (fostă Hunyadi János) cu Calea Dorobanţilor (fostă Budai Nagy Antal) din municipiul Cluj, a fost construit în perioada 1898-1902 în stil eclectic. Este o clădire reprezentativă pentru arhitectura începutului de secol XX, după planurile asociaţiei de proiectanţi Epitotarsasag, Kotsis, Smiel, Fodor es Reisinger. Clădirea a fost proiectată de către arhitectul Gyula Wagner.[2] Antreprenor a fost David Sebestyen. Clădirea a fost catalogată drept monument istoric şi de arhitectură. În ea funcţionează mai multe instanţe judecătoreşti, între care şi Curtea de Apel Cluj.
Descriere
Clădirea este parte a ansamblului arhitectonic din Piaţa Avram Iancu, ansamblu din care fac parte şi Opera Română, Teatrul Naţional, Palatul Regionalei Căilor Ferate, Palatul Prefecturii, Palatul de Finanţe, Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe (fosta Direcţie Silvică). Toate aceste clădiri au fost gândite şi ridicate ca palate vaste, cu suficiente spaţii care pot fi folosite ca birouri, intrări şi scări în stil monumental îndreptându-se către sălile de festivităţi şi de şedinţe.
Clădirea Palatului de Justiţie are forma unui patrulater neregulat şi conţine 13 curţi interioare gândite pentru a asigura ventilarea şi iluminarea încăperilor existente. Există două intrări: una prin faţada nordică şi o a doua prin cea vestică. Ambele faţade sunt extrem de ornamentate şi prezintă la intrări câte un portic alcătuit din patru coloane dorice care susţin un balcon aflat la primul etaj.
Frizele au fost ornamentate extrem de pretenţios, cu motive vegetale, ghirlande, console şi figuri rondo-bosso. Arcele, ancadramentele ferestrelor şi cornişele sunt decorate cu figuri umane sculptate în piatră, de o excepţională valoare artistică. Elementele decorative au fost realizate din teracotă şi piatră de Viştea, a cărei carieră se afla la doar 20 km depărtare de Cluj.
Pe acoperişul faţadei vestice a fost realizată o cupolă de 9 m lăţime, 29 m lungime şi înaltă de 8,6 m. Extrem de ornamentată cu piese din fier forjat şi având o învelitoare alcătuită dintr-un strat de solzi de eternit aceasta sporeşte frumuseţea edificiului.
Clădirea şi-a păstrat de-a lungul timpului destinaţia iniţială, pentru o perioadă ea adăpostind şi alte instituţii de stat ca Biblioteca Judeţeană Octavian Goga din Cluj, Editura Kriterion, Facultatea de Ştiinţe Economice, Şcoala Populară de Artă, Notariatul de Stat ş.a.
Referinţe
- Lukács József (). Povestea oraşului-comoară. Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale. Cluj-Napoca: Apostrof. ISBN 973-9279-74-0.
- Dorin Alicu, Ion Ciupea, Mihai Cojocneanu, Eugenia Glodariu, Ioana Hica, Petre Iambor, Gheorghe Lazarov (). Cluj-Napoca, de la începuturi până azi. Cluj-Napoca: Clusium. ISBN 973-7924-05-3.
- Ştefan Pascu (). Istoria Clujului. Bucharest.
Note
- ^ a b Monuments database,
- ^ Dorin Aluc et all, p. 27
| |||||||||||||||||||||||||||||||||
