Wilhelm Steinitz

Portret Wilhelm Steinitz.

Wilhelm (mai târziu William) Steinitz (n. 17 mai 1836, Praga; d. 12 august 1900, New York) a jost un jucător de şah evreu austriac şi primul campion mondial oficial al acestui joc (1886-1894). Cunoscut pentru contribuţiile sale originale la strategia de şah precum ideile sale despre jocul poziţional, teoriile sale au fost privite cu consideraţie de jucători precum Aron Nimzowitsch, Siegbert Tarrasch respectiv Emanuel Lasker.

Biografie

Wilhelm Steinitz s-a născut la Praga, Boemia, acum Republica Cehă. Este cu un an mai bătrân decât Paul Morphy, însă cei doi n-au jucat niciodată unul împotriva celuilalt. S-a mutat la Viena, Austria de tânăr şi a lucrat ca jurnalist. Punctul de cotitură în cariera sa de şahist a apărut la finele anului 1858 la Viena, chiar când Morphy îşi termina triumfalul său tur prin Europa. În 1861 devine campionul Austriei. Cariera sa internaţională avea să înceapă în 1862 printr-un turneu puternic la Londra.

Ascensiunea

Câştigă campionatul vienez de şah, iar mai târziu ocupă locul şase la un concurs internaţional organizat la Londra. Mai târziu se stabileşte la Londra şi îşi face din pasiunea sa, şahul, o carieră. Turneul de la Londra a fost câştigat de Anderssen, iar după dispariţia lui Paul Morphy şi retragerea lui Howard Staunton, Wilhelm este considerat cel mai bun jucător din lume. Steinitz era considerat al şaselea după Anderssen, Paulsen, Owen, MacDonnell şi Dubois. Mulţi au tras concluzia că puterea sa de concentrare era mai mică decât a lui Morphy.

Fișier:Steinitz - Caricatura.jpg

Caricatura Wilhelm Steinitz, primul rege al şahului.

Steinitz era cunoscut la vremea sa ca un jucător puternic, creativ şi capabil de combinaţii bune. La Londra a jucat unul dintre cele mai bune jocuri ale sale împotriva lui Mongreiden, unul dintre rivalii lui Paul Morphy. Nimeni nu se aştepta la evoluţia pe care o va avea Steinitz. În urmatorii ani modul de joc al lui Steinitz s-a îmbunătăţit vertiginos. În 1863 i-a înfrânt pe englezul Joseph Blackburne şi pe Dubois. În 1866 i-a învins atât pe Adolf Anderssen din Germania cât şi pe Henry Bird din Anglia.

Învingerea lui Anderssen, care atunci era considerat în mod oficial campion mondial, a marcat începutul dominaţiei lui Steinitz ca şi campion neoficial. În ciuda faptului că următorii ani au fost lipsiţi de noroc pentru Steinitz, nici turneul de la Paris din 1867, nici cel de la Baden-Baden din 1870 nu l-au marcat în vreun fel, Steinitz reuşind să rămâmă primul, deşi în ultimul turneu, Anderssen a câştigat din nou.

Filozofia lui Wilhelm Steinitz

Steinitz a fost primul care a înţeles că şahul are legături importante cu creativitatea, că are o logică internă foarte rigidă şi că doar înţelegând această logică este posibil pentru un jucător să-şi învingă adversarii. El a demonstrat aceste puncte importante, atât în scrierile sale substanţiale cât şi în jocurile sale. Ceea ce a reuşit să dezvolte Steinitz marchează punctul de start al sistematicilor şahului. Înainte de Steinitz, şahul era o combinaţie de trucuri, sau de variaţii de deschideri.

Wilhelm a subliniat faptul că nu numai deschiderea este importantă, ci şi jocul în sine şi sfârşitul lui, între toate existând o conexiune logică, lucru ce mai târziu a fost înţeles de către ceilalţi jucători de şah. Deşi s-a demonstrat că teoriile lui Steinitz erau în mare parte "ghiduri", care nu trebuiau să fie urmate cu ochii închişi, regulile care s-au dezvoltat din teoriile sale sunt "coloana vertebrală" a strategiei moderne în şah.

Acest stil nou şi pentru contemporanii săi, destul de ciudat, i-a adus acestuia succese în Londra, 1872, Viena, 1873, câştiguri uşuoare împotriva lui Johann Zukertort, în 1872 şi Blackburne, 1876. Acesta a fost cel mai înalt punct din cariera lui Steinitz, după care a urmat un declin. Superioritatea faţă de ceilalţi jucători nu era pusă la îndoială. Cu toate acestea, următorii şase ani după meciul cu Blackburne, el nu a mai jucat.

Declinul

Steinitz, 1866.

După ce a locuit la Londra peste 20 de ani, Steinitz a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a continuat să domine lumea şahului. Totuşi, meciul pierdut în faţa polonezului Johann Zukertort, la Londra în 1883, a pus la indoială titlul de campion mondial al lui Steinitz, acesta revenindu-i lui Zukertort. Disputa a avut loc în 1886, cand aceştia au jucat un meci de campionat. Câştigătorul acestui meci avea să fie numit "Campion mondial la şah", titlu ce nu mai existase până atunci.

Meciul a fost destul de incitant, cu Zukertort, care a avut destule avansuri faţă de Steinitz în primele jocuri, jucate la New York. Cu toate acestea, Steinitz şi-a revenit în următoarele jocuri jucate la Saint-Louis şi ultimul jucat la New Orleans, el a dominat efectiv. Steinitz a câştigat şi a fost numit "Campion mondial", primul din istorie.

La finele acestui ultim câştig, Steinitz s-a concentrat asupra scrierilor sale, contribuind enorm la literatura dedicată şahului. Una dintre cele mai interesante contribuţii ale sale are loc în Revista Internaţională de Şah, The International Chess Magazine din 1885 până în 1891. În următorii opt ani el a mai jucat sporadic, cu un meci foarte convingător contra lui Tchigorin şi Gunsberg.

Steinitz, după publicarea unor articole în Modern Chess Instructor, în care a publicat câteva tactici de deschidere, cu o aparentă logică, dar care au fost puse la îndoială, au dus la un meci prin fir, contra lui Tchigorin, pe care Steinitz l-a pierdut. Tchigorin a avut şansa lui de "Campion mondial" în 1892, dar a pierdut într-o manieră dramatică, în favoarea lui Steinitz. Steinitz avea 56 de ani la acea perioadă, dar era clar că în trecut juca mai bine, că acum, cand bătrâneţea l-a prins din urmă juca mai prost.

El a rămas campion în mod oficial până în 1894, jucând un ultim meci în New York şi Montreal, contra unui jucator practic necunoscut numit Emanuel Lasker. Lasker a caştigat. La finele acestui meci, modul de joc al lui Steinitz a inregistrat un declin puternic. El a mai jucat însă în cateva turnee importante, la Hastings, Sankt Petersburg, Nuremberg, însă fără succes.

Un alt meci împotriva lui Lasker, la Moscova, 1896-7, a fost aranjat, dar Wilhelm Steinitz a pierdut lamentabil. După o performanţă enorm de mică, comparativ cu trecutul său, în 1899 în Londra, Steinitz a înnebunit şi a murit pe 12 august, 1900 la Wards Island, New York.

Predecesor: (neoficial)

Campion mondial la şah 1886–1894

Succesor: Emanuel Lasker